franare a cresterii creditului in sectorul nonguvernamental, in special a celui denominat in valuta, au inceput sa fie luate de Banca Nationala inca din 2002. Fie prudentiale, fie administrative, acestea au devenit mai frecvente doi ani mai tarziu, odata cu imprimarea tendintei clare de apreciere a leului, tendinta care permitea populatiei obtinerea unui grad mai mare de indatorare.

Doi ani de masuri sustinute

Practic, in 2002, prima masura prudentiala obliga bancile la o provizionare stricta a creditelor si introducea regulile de clasificare a imprumuturilor in functie de gradul de risc. Anul restrictiilor poate fi considerat insa 2004, cand banca centrala a luat nu mai putin de patru restrictii. Prima introducea criterii de acordare a creditelor de consum, valoarea ratei imprumutatului fiind limitata la 30% din venit. Totodata, in cazul creditelor ipotecare, BNR a limitat nivelul imprumutului la 75% din valoarea imobilului. In acelasi an, a majorat rezervele minime obligatorii pentru depozitele in valuta, de la 25%-30% la 35%-40%, in timp ce le-a redus pe cele in moneda nationala, de la 18% la 16%. Pentru a preveni transferul de risc in alte sectoare, tot in 2004, banca centrala a limitat expunerea companiilor de asigurare in garantarea creditelor de consum si ipotecare. Un an mai tarziu, criteriile de acordare a creditelor au fost putin mai relaxate, limita de acoperite a ratelor in venitul net urcand la 40%. Tot in 2005, BNR a limitat la 300% din capitalurile proprii expunerea bancilor in cazul in care acorda credite in valuta. In acest moment, masura nu mai este impusa institutiilor de credit, fiind ridicata anul trecut odata cu relaxarea conditiilor de creditare. In sfarsit, in 2006, o alta masura luata de banca centrala a fost includerea in activitatea proprie a supravegherii si monitorizarii institutiilor financiare nebancare (IFN). Dupa toate aceste masuri, ponderea creditelor in valuta in total credit neguvernamental a scazut, intre 2004-2006, cu aproximativ 10%, pana la 50%.

Restrictii in Bulgaria si Croatia

In general, astfel de masuri prudentiale sau administrative au fost adoptate de majoritatea bancilor centrale sau a autoritatilor de supraveghere din lume. Obiectivul tuturor a fost, si este in continuare, limitarea ritmului de crestere a creditarii si minimizarea riscului in sistemul bancar. De exemplu, masurile luate de banca centrala a Bulgariei au inceput sa se inmulteasca tot din 2004, dar, in plus fata de cele ale BNR, ele includ chiar limitari ale creditarii. Practic, in 2005, Banca Nationala a Bulgariei a introdus o cerinta prin care obliga bancile sa-si constituie rezerve suplimentare (egale cu dublul volumului de credite ce depaseste rata medie de crestere din sistemul bancar autohton).

O masura similara a fost introdusa inca din 2003 si in Croatia. Aici banca centrala a obligat bancile sa-si constituie provizioane suplimentare in cazul in care cresterea expunerii anuale a bancii depaseste 20%. Rata de crestere a provizioanelor trebuie sa fie egala cu rata de crestere a expunerii. In plus, in Croatia rezervele minime obligatorii au fost majorate de patru ori, ajungand la 55%. In Estonia, rezervele cerute de banca centrala nu sunt atat de mari, ci numai de 15%, insa a crescut ponderea riscului de credit in cazul finantarilor celor ipotecare de la 50% la 100%.

Totusi, bancile prezente pe piata estoniana nu au reactionat prin incetinirea ritmului de creditare, ci si-au marit capitalurile proprii prin atragerea de fonduri de la institutiile-mama.Nici China nu a stat departe de astfel de masuri. In tara cu cel mai ridicat nivel de crestere economica la nivel mondial, majoritatea masurilor luate de banca centrala s-au referit la limitarea raportului dintre valoarea casei si cea creditului (70% in 2006), majorarea rezervelor minime (de la 6% la 14,5%), cresterea dobanzilor la creditele ipotecare (la 5,51% in 2005) si la stabilirea unui grad de indatorare de maximum 50%.