Provizioanele reprezinta surse proprii de finantare ale intreprinderilor, care sunt constituite diferit, dar au un element comun, si anume rezultatul exercitiului financiar. Constituirea lor se prezinta astfel:
a. provizioanele sunt constituite pe baza cheltuielilor exercitiului curent, influentand rezultatul;   

b. rezervele sunt constituite pe baza rezultatului, diminuand acest indicator, fie din valoarea bruta, fie din valoarea neta.

Utilizarea sau diminuarea provizioanelor este diferita, si anume:

- anularea sau diminuarea provizioanelor se realizeaza pe baza veniturilor curente, influentand astfel rezultatul curent;

- utilizarea rezervelor se prezinta in principal pentru acoperirea pierderilor contabile sau fiscale ale exercitiilor precedente, dar si pentru alte destinatii.

Provizioanele sunt constituite pe baza cheltuielilor si de aceea analiza lor este de natura dubla, contabila si fiscala. Din punct de vedere contabil, acestea diminueaza rezultatul exercitiului, iar din punct de vedere fiscal trebuie analizat in ce masura aceste cheltuieli reprezinta sau nu reduceri ale impozitului pe profit, in sensul ca, daca ele sunt constituite, intreprinderea va plati un impozit mai mic sau, constituirea lor nu are niciun efect pentru rezultatul exercitiului in care acestea sunt realizate.

Analiza contabila si fiscala

Pornind de la aceste consideratii, provizioanele sunt clasificate din punct de vedere fiscal in doua categorii: deductibile si nedeductibile. Provizioanele deductibile sunt recunoscute de legislatia fiscala romaneasca pe doua paliere, si anume: provizioane pentru garantii de buna executie acordate clientilor si provizioane pentru clienti incerti ori in litigiu. Provizioanele nedeductibile din punct de vedere fiscal sunt cele care contabilizeaza deprecierea bunurilor economice, ele fiind valori rectificative ale valorii contabile a acestora.

Aceste doua categorii de provizioane sunt reflectate in situatiile financiare in mod diferit, in sensul ca unele sunt prezentate distinct in cadrul acestora, cum sunt cele pentru riscuri si cheltuieli, iar altele reduc valoarea contabila a bunurilor la care se refera deprecierea.

Din punctul de vedere al prezentarii informatiilor in situatiile financiare, este important ca rationamentul contabil al profesionistului care intocmeste si prezinta aceste situatii sa fie unul cat mai corect, in sensul ca nu trebuie sa se faca uz de optiunea contabilizarii intr-o categorie sau alta de provizioane. Cel mai reprezentativ exemplu este contabilizarea litigiilor, fie in "provizioane pentru deprecierea creantelor clienti", fie in "provizioane pentru litigii". Utilizarea acestor posturi trebuie sa fie clarificata, in sensul ca:

- primul este utilizat cand exista un conflict al intreprinderii cu un client de la care nu mai poate fi recuperata o creanta, adica o activitate care deja a avut loc;

- al doilea este utilizat cand apare un conflict in activitatea intreprinderii cu un tert, dar care nu este legat de o activitate ce a avut loc in trecut.

Efecte in prezentarea situatiilor

Acest mod de abordare are efecte in prezentarea situatiilor financiare, si anume:

- daca exista un conflict cu un client pentru o creanta neincasata si se va constitui un provizion, acesta trebuie sa fie incadrat in categoria celor pentru deprecierea creantelor clienti, nu in categoria celor pentru litigii;

- daca se contabilizeaza in categoria celor pentru depreciere, valoarea creantelor clienti din bilantul contabil se va diminua, ceea ce scade puterea informationala privind activele unei intreprinderi din punctul de vedere al valorii acestora, influentand astfel activul net contabil in procesul evaluarii si negocierii valorii unei intreprinderi aflat in proces de tranzactionare;

- daca se va contabiliza in categoria celor pentru litigii, valoarea creantelor clienti este nemodificata, aspect care va induce in eroare un potential cumparator, deoarece acestea ascund valori de creante ce nu mai pot fi incasate. Mai mult, in conditiile evaluarii si negocierii, provizioanele pentru litigii pot fi interpretate ca fiind asimilate surselor de finantare deoarece, prin reluarea lor, ele vor creste valoarea veniturilor si implicit rezultatul, ceea ce creste puterea de negociere din punctul de vedere al valorii unei intreprinderi. In aceasta situatie, totul este eronat, deoarece provizionul nu este unul pentru litigii, ci unul pentru deprecierea unui activ.

Necesitatea auditului

De aceea un audit al situatiilor financiare este foarte indicat pentru investitori, chiar daca acest serviciu il va costa suplimentar. O astfel de informatie pe care auditul o ofera are o valoare mult mai mare din punct de vedere strategic, decat costul in sine al unui astfel de serviciu.