Cel mai recent raport asupra coruptiei in tarile membre UE afirma ceea ce orice roman sau strain care traieste si face afaceri aici stie de mult: Romania continua sa fie o tara mult prea afectata de coruptie. Mai ingrijorator este ca problema coruptiei s-a agravat fata de anul trecut. Astfel, raportul sustine ca, in tara noastra, 33% dintre romani au dat mita intr-o forma sau alta in anul 2007, fata de aproximativ 25% cu un an inainte. Evident, zonele cele mai susceptibile la acest fenomen sunt justitia, politia, sanatatea si invatamantul - intr-un cuvant, domeniile gestionate de administratia centrala - in timp ce perceptia asupra oamenilor politici si a membrilor administratiei locale este puternic afectata de prezumptia de coruptie. Iar daca performanta noastra este tot mai rea de la un an la altul, la fel de semnificativa este si comparatia cu celelalte tari din UE: procentul de 33% este de sase ori mai mare decat media din Uniunea Europeana si, nu mai trebuie spus, suntem liderii incontestabili in acest sens.

Cu siguranta putem analiza constatarile de mai sus din mai multe unghiuri, de exemplu ca fenomen social, din punct de vedere moral sau economic. Intrebarea pe care ne-am pus-o inca de la inceput a fost ce inseamna fenomenul coruptiei si cum poate fi explicat el prin prisma realitatilor din tara noastra? Mai conteaza, la aproape 20 de ani de la revolutie, mentalitatile de tip comunist in definirea sistemului administratiei centrale si locale? Fara indoiala ca da; in definitiv, prea putine lucruri s-au schimbat in bine la nivelul intregii tari in administratie si in tot ceea ce este legat de actul de guvernare: persoanele sunt aceleasi sau din «pepiniera de cadre» din aparatul politic sau cel represiv, iar mentalitatile au ramas neschimbate. Si sistemul privat a fost acaparat in buna masura de oamenii provenind direct sau avand conexiuni cu vechile structuri securisto-comuniste. Toate domeniile strategice ale economiei, comert exterior, petrol, cereale, materii prime, sistem financiar, mass-media, au ramas puternic infiltrate de oamenii apropiati vechiului regim opresiv. Chiar si investitorii straini, aclamati de multi ca fiind sansa noastra pentru asanare morala, au jucat cartea profitului rapid si tolereaza conduceri autohtone cu niveluri multiple de raportare ierarhica…

In domeniul sanatatii, un management incompetent sau voit defectuos a dus la perpetuarea mitei ca sursa cinica (sau jalnica, depinde cum privim lucrurile) de rotunjire a veniturilor personalului medical si a reusit astfel sa pateze imaginea unei vocatii in care profesionistii adevarati au realizari remarcabile. Poate cel mai grav, domeniul educatiei sufera adanc: atat sistemul de invatamant in general, cat si multi oameni (in special cei din conducerea ministerului) nu s-au schimbat deloc. Iar o reforma adevarata a societatii romanesti nu este nicidecum posibila cata vreme nu incepe de la copiii de 5-7 ani, adica din perioada gradinitei si a invatamantului primar. In masura in care tinerii cresc intr-o lume corupta, in care a copia este acceptabil, invatatul «la kilogram» este norma, iar sistemul de predare este unul invechit, nu putem spera intr-o imbunatatire pe termen mediu macar a fenomenului coruptiei.

Pentru economie, coruptia inseamna ineficienta, alocarea eronata a resurselor disponibile (capital, forta de munca), incercarea de eludare a taxelor catre stat si a contractelor private – sau chiar a legii – de catre o patura tot mai mare din populatie; exista si o veste paradoxal pozitiva: cresterea economica reala ar putea fi mult mai mare decat cea «oficiala», prin efectul sumelor din economia «gri», dar aceasta nu merita nicio consideratie in spatiul articolului de fata. In contractele public-private, coruptia genereaza costuri suplimentare sau cel putin schimbarea destinatiei unor fonduri de la investitii catre buzunare personale. In loc sa fie utilizati la potentialul maxim, in scopul productiv pentru care au fost destinati, banii isi pierd urma si revin la un moment dat in economie, sub forma de consum privat direct sau investitii imobiliare (de exemplu). Chiar atunci cand nu implica tranzactii monetare, ci doar trafic de influenta, coruptia afecteaza alocarea resurselor catre cel mai competent utilizator al lor, prin redirectionarea catre clientul politic, sa zicem. In acest fel, apare un cost de oportunitate platit de intreaga societate, ca diferenta dintre utilizarea optima a resurselor in economie (catre destinatia initiala) si cea sub-optima ca efect al coruptiei.

Sumarizand, coruptia afecteaza intreaga societate romaneasca. Alienarea integritatii morale a natiunii asigura perpetuarea fenomenului in timp, si vor fi necesare eforturi sustinute, bani si multi ani pentru reducerea sa la valori „acceptabile”. Pana atunci, potentialul economic al tarii va fi subminat asa cum am descris mai sus. Mai mult, imaginea Romaniei va ramane patata, iar investitorii straini onesti vor evita contactul cu tara cea mai corupta din UE; vom continua sa ne miram de ce strainii «se adapteaza» la mentalitatile romanesti cu atata rapiditate, dar si de ce tarile din jurul nostru sunt considerate ca oportunitati de investitii mult mai atractive. Si vom plati costurile indirecte ale acestei imagini negative, pe langa cele directe ale contactului de fiecare zi cu persoanele corupte de langa noi.