In anul 2000, liderii mondiali s-au angajat sa reduca la jumatate nive­lul saraciei pana in anul 2015. Liderii lumii se reunesc in aceasta luna la New York pentru a analiza si re­analiza angajamentele.

Cu numai cinci ani inainte de data li­mita fixata pentru realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, depu­tatii europeni au adoptat aceasta rezolutie utopica inaintea reuniunii ONU privind ODM, care va avea loc la New York intre 20-22 septembrie 2010. In anul 2000, sub auspiciile ONU, liderii mondiali au stabilit obiective in opt domenii prioritare, pre­cum reducerea saraciei si a foametei cu 50%, acces universal la educatie primara, eli­minarea disparitatilor intre femei si barbati, sporirea resurselor in domeniul sanatatii. Dupa trecerea a 10 ani de la sta­bilirea acestor domenii prioritare, UE este departe de a-si atinge obiectivele stabilite.

In rezolutia adoptata pe 15 iunie 2010, deputatii europeni au solicitat: a) anularea datoriilor celor mai putin dezvoltate tari si depunerea unor eforturi suplimentare pentru a usura povara datoriei tarilor in curs de dezvoltare, inclusiv un moratoriu fara dobanzi pentru rambursarea dato­ri­ilor pana in 2015, in cazul tarilor in curs de dezvoltare; b) lupta impotriva para­disurilor fiscale, evaziunii fiscale si flu­xurilor financiare ilicite, ca si divulgarea sistematica a profiturilor realizate si a impozitelor platite; c) reducerea costurilor transferurilor de fonduri trimise familiilor de lucratori imigranti. Politicile privind planificarea familiala voluntara, avortul in conditii de siguranta, tratamentul infec­tiilor cu transmitere sexuala si aprovi­zionarea cu produse destinate sanatatii reproductive ar trebui, de asemenea, sa fie sustinute de statele membre UE si Comisia Europeana. A fost accentuata necesitatea onorarii promisiunii de a da tarilor in curs de dezvoltare 0,7% din veniturile interne brute ale statelor membre, precum si nece­sitatea unei politici de dezvoltare mai coe­rente. Niciuna dintre tarile membre UE nu s-a angajat insa pentru a oferi o anumita suma in acest sens.

Deficitele bugetare sporesc in final pauperitatea

Nu cunoastem sa existe vreun studiu -pentru ca este foarte greu, daca nu im­po­sibil de facut - despre deficitele buge­tare cumulate ale principalelor state dezvoltate ale planetei. In felul acesta, nimeni nu a putut verifica pana acum o ipoteza de lucru absolut perti­nenta: aceea ca defici­tele bugetare publi­ce, anuale si/sau cumu­late, sporesc saracia, prin faptul ca traiul pe datorie adances­te, nu reduce o situatie nefavorabila. In 2009, deficitul bugetar al Statelor Unite era de 7,3% din PIB, in timp ce in Marea Britanie el se ridica la 6,8% din PIB; asa­dar, este mai mare decat cei 6% ai Greciei, deci, finantele publice britanice si ame­ricane sunt intr-o situatie la fel de com­plicata, precum cea a Greciei. SUA si Marea Britanie sunt, teoretic, la fel de vul­nerabile ca Grecia, dar au doua atu­uri ma­jore: propria lor moneda, iar econo­mia lor subterana este mult mai mode­sta.

Elvetia inregistreaza un excedent pri­mar structural de 0,3%, ca si Germania, in timp ce Franta are un deficit primar de 3,7% din PIB. Situatia unor tari europene din prima linie este similara: din 1974 pana in prezent, Franta nu a avut niciun buget echilibrat. Statele din zona euro trebuie sa-si reduca rapid deficitele buge­tare si datoriile pentru a elimina incer­titudinile privind si­tua- tia finan­ciara a regiunii, a afir­mat Chris­tian No­yer, mem­­bru in con­si­liul gu­ver­natorilor Ban­cii Cen­trale Eu­ro­pene. Ree­­chi- li­brarea fi­nan­te­lor pu­blice este ne­cesara pen­tru resta­bi­li­rea in­cre­­derii si pentru crea­rea conditiilor unei cresteri econo­mice pu­ter­­nice, a sub­liniat oficialul BCE. El a afir­mat ca actuala criza a datoriilor a scos in evi­denta slabi­ciunile guvernantei econo­mi­ce in Europa. Guvernatorul Bancii Fran­tei a declarat ca decizia BCE de men­tinere a stabilitatii preturilor a repre­zentat cheia de­pa­sirii crizei de catre statele din zona euro.

Economistii care sustin politicile con­su­matoriste si pe cele ale „statului bu­nas­tarii generale” arata ca deficitele pu­­blice ridicate nu sunt ceva nou si ca, du­pa ce au atins niveluri extrem de ridicate dupa al Doilea Razboi Mondial, imbu­natatirea lor a fost considerabila. Astfel, in 1974, defici­tul public cumulat american scazuse de la 121% din PIB, in 1945, la 32%. Avand in vedere ca, in prezent, datoria Statelor Unite este gata sa ajunga la nivelul PIB-ului acestora, membrii Congresului si experti financiari de renume avertizeaza ca Statele Unite vor fi in situatia dificila a Greciei in 7-10 ani, cu exceptia cazului in care guvernul federal pune in aplicare masuri radicale de austeritate.

Criza agraveaza problemele din Europa si Asia Centrala

Criza globala actuala ameninta buna­starea a 160 de milioane de persoane din Europa si Asia Centrala care traiesc la nive­lul saraciei sau putin peste acest jalon, arata un studiu al Bancii Mondiale (BM), dat publicitatii in decembrie 2009. Potrivit datelor din studiu, 40 de milioane de per­soane din regiune traiesc sub limita saraciei, iar 120 de milioane putin peste acest nivel, fata de un total de 120 de milioane inainte de debu­tul crizei in 2008, a spus Luca Barbone, di­rec­torul De­par­ta­men­tului pen­tru combaterea saraciei din BM.

Cheltuielile pentru procurarea hranei re­pre­­zinta 80% din chel­­tuielile unei gospo­darii din tarile cu veni­turi reduse din regiune. Ca atare, in 2010, saracia a crescut din cauza crizei si alte 11 milioane de persoane au devenit sa­ra­ce, iar peste 23 de milioane au atins pragul de saracie. S-a calculat pe baza unor modele matematice ca o crestere de 5% a preturilor la alimente duce la o crestere cu 3% a ratei saraciei. Romania, Ucraina si Tur­cia au inregis­trat o crestere a vulne­rabi­litatii si saraciei de la 9% la 12%, iar in Bul­ga­ria, Ungaria si Polonia, cresterea a fost nu­mai de la 3% la 6%, se arata in raportul BM.

In timpul crizelor precedente, familiile se puteau baza pe un al doilea loc de mun­ca sau plecau peste hotare sa mun­ceasca, acum criza prezenta, mondializata, nu mai ofera aceasta oportunitate, iar tarile cu nivel mediu de trai, care au inregistrat cele mai semnificative reduceri ale acti­vitatii economice, se confrunta cu cea mai mare crestere a saraciei. Pentru a reduce efectele saraciei, Banca Mondiala reco­man­da guvernelor sa majoreze progra­mele de protectie sociala, in special pe cele care functioneaza bine, in loc sa restranga cheltuielile bugetare.

Saracia in Romania

Lupta impotriva saraciei este una dintre priori­tatile planului economic pe 10 ani - UE 2020 - prezentat de Comisia Europeana in martie 2010. Strategia defineste cinci tinte la nivel european, pe care tarile membre vor trebui sa le transpuna in tinte nationale. Romania, una dintre cele mai sarace tari din Europa, nu a rezolvat problema reducerii ratei de saracie in cei 20 de ani de tranzitie spre o economie de piata, fapt care transforma orice angajament pentru obiectivele UE 2020 intr-o tinta nerealista. Majoritatea romanilor asociaza ultimele doua decenii cu un proces continuu de saracire si de deteriorare a standardelor de viata, conform unui studiu finalizat la sfarsitul trim. I din 2010 al Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii (ICCV).

Incepand cu o rata oficiala de 7% la inceputul anilor ‘90, numarul de oameni saraci s-a triplat pana in 2008, cand a inceput criza economica. In 2007 erau aproximativ 2,1 milioane de saraci, conform statisticilor oficiale. Cercetarea realizata de ICCV identifica mai multe cauze pentru aceasta saracie: rata somajului, rate de schimb nefavorabile pentru valuta si transferurile de bani efectuate de romanii din strainatate si dobanzi deficitare in sectorul bancar. Rata somajului era in 2007 de 6,7%, 4,1% in 2008 si 4,4% in 2009. In absenta unor politici guvernamentale pentru crearea de noi locuri de munca, timpul mediu pe care oamenii il petrec in somaj a crescut la peste doi ani. In loc sa se atenueze, saracia romanilor se va accentua.

Programele de asistenta sociala la scara mare nu pot fi implementate din cauza lipsei fondurilor necesare si constrangerilor impuse de FMI.

Programele publice de investitii in sectoare precum infrastructura, care ar fi putut aduce un impuls pe piata muncii, au esuat pentru ca nivelul de utilizare a fondurilor UE a fost foarte mic.