I-as acorda bucuroasa premierului prezumtia de buna-credinta fata de  toti cei care savarsesc acte de cultura in tara asta - respectiv ca impozitarea suplimentara a drepturilor de autor este gandita ca o plasa de siguranta sociala, si nu ca o razbunare a Puterii impotriva celor neinrolati in detasamentul sicofantilor portocalii - si, poate nu la fel de bucuroasa, dar cu siguranta mult mai intelegatoare, as indura  impozite suplimentare pe venituri deja taxate de stat.  Simt insa, pe propria-mi piele,  consecintele pripelii cu care s-au elaborat si implementat noile masuri fiscale cu incalcarea flagranta a legislatiei in vigoare, aud zilnic declaratiile belicoase ale ministrilor care orchestreaza tot acest haos si percep ca pe o mare nedreptate etichetarea, fara discernamant, fara bun-simt, drept evazionisti a sute de mii de profesionisti care, in fond si la urma urmei, si-au platit onest impozitul prevazut de legile in vigoare pentru veniturile rezultate din drepturile de autor. Toate acestea, impanate cu jongleriile verbale ale domnului Boc, din care reiese clar ca el si guvernul pe care il conduce gandesc legislatia in termeni de „impotriva” unora sau „in favoarea” altora, ma conving, pe zi ce trece, ca nici vorba de vreo filozofie fiscala in tot ceea ce se intampla. In niciun caz. Asistam pur si simplu la escaladarea rafuielii Puterii cu societatea civila. Antipatia conducatorilor fata de turma pastorita creste pe masura ce sondajele arata ca majoritatea cetatenilor Romaniei percep anii guvernarii pedeliste ca pe cei mai nefasti din istoria recenta, situatia economico-sociala se inrautateste, iar tara, in mod evident, devine de neguvernat. Si pentru ca abaterea atentiei generale de la dezastrul catre care ne indreptam in ritm alert este din ce in ce mai dificila, iar reteta guvernarii prin diversiune nu mai prinde la public ca odinioara, terorismul fiscal este noua strategie de carmuire a Romaniei.