La aproximativ 140 de kilometri sud-vest de Zagreb, in apropiere de granita cu Bosnia-Hertegovina, se gaseste cel mai frumos parc national al Croatiei, Plitvicka Jezera, inaintat la acest statut de catre guvernul local acum 51 de ani. Intrat in patrimoniul UNESCO, Plitvice primeste anual aproximativ un milion de vizitatori, atrasi aici de spectacolul unic al naturii, care se joaca si acum cu relieful calcaros, sapat de lacuri si cascade de culori aproape ireale.

Desi ceea ce se dezvaluie astazi vi­zi­ta­torilor poate fi descris, fara a exagera prea mult, drept un paradis terestru, zo­na nu a fost ocolita de nenorociri, chiar si in istoria sa recenta, desi in acest mo­ment nimic nu lasa sa intrevada dra­mele petrecute aici.

Nu au trecut astfel nici 20 de ani de la ultima fila de istorie sangeroasa a acestei zone, rezervatia fiind dominata in totalitate, in trei ani de munca, dupa trecerea celor patru ani de ocupatie sarba.

„Plutind” pe apa

De fapt, locul este atat de bine ame­najat pentru turisti si atat de bine i­n­tre­tinut incat ai impresia ca podetele de lemn, care-si poarta vizitatorii pana in apro­­pierea cascadelor sau in mijlocul apei, au crescut odata cu formatiunile car­stice care schimba, incet dar sigur, „geo­gra­fia” parcului. Ramanand in ace­lasi re­gistru, este evidenta si preocuparea ad­mi­nistratorilor parcurilor nu doar catre estetic, locul pastrandu-si aura de sal­ba­ti­cie, desi este controlata, cat si pentru curatenie, ambalajele de hartie sau plastic aruncate la intamplare - imagine des in­tal­nita in „gradina Carpatilor” -  fiind o ra­ritate absoluta aici. Aceasta in pofida mii­lor de turisti care viziteaza zilnic aceas­ta rezervatie naturala in varf de se­zon, numarul anual al vizitatorilor aces­tui parc apropiindu-se de un milion de persoane.

Peisaj de vis

Este greu de descris in cuvinte peisajul de aici, creat in „jurul” celor 16 lacuri care comunica intre ele, prin re­var­sari spectaculoase in zeci de cascade, cu inaltimi cuprinse intre 2 si 72 de metri, la care se adauga si alte cursuri de apa sau grote subterane. Nu poti trece cu vederea bogatia de nuante ale apei, pornind de la cele de albastru, la cele de verde sau argintiu, in care se oglindesc padurile de brad, fag, pini si stejari. Aces­tea sunt foarte importante pentru eco­sis­te­mul regiunii, pentru ca, fara ele, ba­rierele de calcar dintre lacuri ar putea fi distruse de  forta apelor. Barierele, for­mate in ultimii 4.000 de ani de depozitele calcaroase si de formatiuni ve­getale, cresc cu aproximativ 3 centimetri pe an, putand disparea insa mult mai rapid sub presiunea apei, tocmai de aceea peisajele de aici fiind in continua schimbare. In zonele unde cursul apei este mai linistit, fie ele lacuri, balti sau lagune, malul calcaros si alb se sedi­men­teaza, albastrul turcoaz al apei sub razele soarelui fiind caracteristic locului. Apele sunt populate de foarte multi pesti, pes­cuitul fiind interzis insa, ca si inotul, in aceste ape cristaline. Cea mai mare cadere de apa, Plitvica, are o inaltime de 72 de metri, aflandu-se in imediata apro­pie­re a portii numarul 1, cea mai indi­ca­ta pentru a por­­ni excursia. Sunt cinci trasee diferite care pot fi urmate de tu­risti, in functie de timpul avut la dis­po­zitie, de conditia fi­zi­ca sau de dorinta de a ex­ploa­ta zona, insa nu ar trebui ratat cel care in­clu­de transportul cu vaporasul pe cel mai mare lac din rezervatie, Jezero Koz­jak. Iubitorii de drumetii montane se vor simti in largul lor aici, ca sa nu mai vor­bim de pasionatii de geologie, mai ales ca in perimetru exista si cateva pesteri care pot fi vizitate. Cei mai comozi au la dis­po­zitie si un soi de titicar, al carui tra­seu nu acopera insa nici pe departe obi­ec­tivele care trebuie vizitate odata ajunsi aici. Indiferent de traseul ales, pre­tul de intrare in rezervatie este de 110 kuna (apro­xi­ma­tiv 15 euro) de persoana adul­ta, orarul zilnic de functionare fiind 8.00-17.00.

De stiut

•  Parcul National al Lacurilor Plitvice a intrat in patrimoniul UNESCO in 1978, dupa ce a fost luat sub protectia guvernului in 1949.
• Din cei 294 de km patrati de arie protejata, aproximativ 220 de hectare sunt acoperite cu lacuri, care totalizeaza 8 kilometri lungime.
• Parcul National Plitvice este cel mai vechi din cele opt astfel de rezervatii naturale ale Croatiei, aici traind peste 1.200 de specii de plante, din care 75 sunt endemice.
• Cazarea se poate face chiar in interiorul parcului, in cele trei hoteluri situate langa intrarea numarul 2, insa mult mai convenabile sunt pensiunile agro­tu­ris­tice din zona, la tarife care pornesc de la 30 de euro camera pe noapte.
• Unul dintre cele mai recomandate restaurante din zona, la tarife acceptabile, este Degenija, unde puteti incerca diverse preparate traditionale.
• Parcul este deschis tot timpul anului, iarna putand fi practicat, in apropierea sa, si schiul.