Barometrul real si absolut credibil al revenirii eco­nomiei pe linia de plutire nu consta nici in decla­ratiile politicienilor care o  guverneaza, nici in raportarile seci ale statisticilor oficiale. Cei dintai te vor convinge pana in panzele albe, negand cu nonsalanta evidenta, ca dezastrul care te inconjoara este de fapt „reforma”, „restruc­turare” si alte asemenea baliverne care, foarte cu­rand, vor rodi si pentru popor, nu doar pentru oli­garhia care sponsorizeaza ascensiunea guver­nantilor catre maneta de comanda a banului public. Statistica oficiala, pe de alta parte, va sustine cu consecventa - aceasta este cel putin situatia in Romania - discursul oligofren al politicienilor, furnizand opiniei publice, adica poporului, cifre si procente absurde, fara vreun echivalent in traiul cotidian al celor multi.  Oameni zdraveni la cap ajung sa se indoiasca de realitatea pe care o traiesc, de veniturile ciuntite, de impozitele coplesitoare, de dezorganizarea generala, de lipsa totala de perspectiva, pe scurt, de ceea ce ne defineste noua, tuturor, statutul de cetatean intr-o tara ravasita de jaful si incompetenta conducatorilor. Dar, din nefericire, confuzia nu plateste ratele, facturile, mancarea din frigider si nici dentistul copilului.

Cum spuneam, indicatorii vivacitatii unei economii sunt cu totul altii, vizibili oricui. Ca de exemplu, ca­mi­oa­nele de transport marfuri care strabat rutele pa­neu­ro­pene. De indata ce treci de Budapesta, transportatorii romani dispar cu desavarsire. Comertul rutier apartine cehilor, polonezilor, nemtilor, austriecilor, italie­nilor, olandezilor, francezilor si te mai miri cui, numai romanilor nu. Exporturile autohtone, care, chipurile, dau semne de revigorare in statistici, nu se regasesc si pe marile rute comerciale. Faptul ca Germania trece acum printr-o perioada fasta nu se concretizeaza in mai multe livrari de produse dinspre Romania catre aceasta mare piata de export, asa cum, in mod gresit, pronostica, mai ieri, insusi presedintele tarii. De unde se vede ca masuratorile strambe ale sefilor Romaniei, de la cel mai mic la cel mai mare, nu sunt suficiente pentru ca lucrurile sa se si puna in miscare.