Districtul financiar al Londrei, care realizeaza peste 2% din Produsul Intern Brut al Marii Britanii, se transforma in raiul companiilor aflate in inso­l­ven­ta, legea britanica fiind mai permisiva la acest capitol. Creditorii care detin cre­ante negarantate nu mai primesc nimic, iar vanzarea „pre-pack” permite stergerea unei mari parti din datorii.

City of London, unul dintre cele mai mari districte financiare din lume, devine un loc cautat de companiile aflate in fali­ment, in conditiile in care Legea insol­ven­tei din Marea Britanie este mai permisiva. Companii din Grecia si Olanda si-au mu­tat centrul principalelor interese in dis­tric­tul financiar londonez pentru a intra sub protectia Legii insolventei din Anglia, in incercarea de a-si restructura datoriile. Anul trecut, actionarii Wind Hellas, unul din­tre cei mai mari operatori de telefonie mobila din Grecia, au pastrat controlul afa­cerii printr-un proces de reorganizare care a dus la stergerea unei datorii de pes­te un miliard de euro din creante neg­a­ran­­tate. Compania elena a trecut rapid la procedura de administrare, folosindu-se de instrumentul financiar numit „pre-pack”. Astfel, mai mult de un sfert din dato­riile companiei elene au fost sterse, inclusv noua milioane de lire sterline catre Royal Bank of Scotland. Societatea multinationala a lasat intr-un mod legal creditorii fara 1,3 mld. lire sterline, pretin­zand ca sediul social se afla la Londra si avea un singur angajat, profitand de legea britanica prea flexibila. Vanzarea „pre-pack” a companiei elene a fost cea mai mare din istoria Marii Britanii si, cu toate acestea, operatiunea a fost supravegheata de un tanar director care absolvise facultatea cu doar cinci ani inainte.

Cum sa stergi legal datoriile

Instrumentul numit „pre-pack” per­mi­te proprietarilor unei companii aflate in dificultati sa infiinteze o noua firma si sa cumpere inapoi cele mai bune actiuni, proprietati si alte active de la compania care are probleme. Noile companii sunt in­fiintate cu acordul creditorilor prin­ci­pali, creditori care detin creante garantate si care, daca se ajunge la tribunal, isi re­cu­pereaza banii. In schimb, creditorii care detin creante negarantate, de obicei fur­ni­zori sau proprietari de terenuri sau imo­bi­le, nu participa la negocieri, datoriile catre ei sunt sterse prin aceasta procedura le­ga­la, iar daca s-ar ajunge la tribunal ar fi ul­ti­mii pe lista creditorilor si nu si-ar recu­pera nimic de la compania aflata in pragul falimentului. Potrivit surselor din piata, operatorul de telefonie irlandez Eir­com a intentionat sa faca aceeasi mutare ca si Wind Hellas, ca sa fie sub jurisdictia legislatiei britanice, insa compania a negat informatiile aparute in presa. Tendinta de a cauta jurisdictie in tari unde legea in­sol­ventei este mai permisiva si mai flexibila nu este noua, dar, in mijlocul unei crize financiare, pierderile pentru unii cre­di­tori pot fi dureroase si ii pot arunca in in­sol­venta si pe acestia, daca firmele aflate in faliment cauta adapost in Marea Brita­nie. Oficiul pentru Comert Loial din aceas­ta tara cere reforma legislatiei insol­ventei, pentru a proteja si interesele cre­ditorilor negarantati.

Piata financiara da semne de imbunatatire, dar guvernul britanic isi face griji ca societatile britanice ar putea fi nevoite sa refinanteze datorii de 90 de miliarde de lire sterline in ur­ma­torii ani si, in acest context, intentioneaza sa amendeze legile privind restructurarea si reorganizarea. Modificarea legii actuale ar spori in­crederea in sistem, dar, deocam­data, sin­gura certitudine este oferta Londrei  pen­tru companiile care au pro­ble­me financiare.

Restructurarea cu impli­carea tribunalului implica proce­du­ra de admi­nis­trare, urmarindu-se salvarea com­pa­niei si obtinerea de rezultate mai bune pentru creditori. Administratorul trebuie sa aiba ca obiectiv principal sal­va­rea com­paniei. Acesta are puterea de a plati cre­di­torii preferentiali sau detinatorii de creante garantate. De asemenea, poate plati orice alta categorie de creditori, cu sau fara permisiunea tribunalului, daca con­si­dera ca aceste plati il ajuta in inde­plinirea obiectivelor de admini­s­tratie. Legea nu prevede modalitatile prin care administratorul ajunge la aceste concluzii, ceea ce presupune puteri sem­nificative ale administratorului.

Falimentul personal

In ceea ce priveste falimentul per­sonal, legislatia britanica a suferit modi­ficari in ultimii ani. Perioada de buna purtare a debitorului a fost scurtata de la trei ani la 12 luni, dupa care datoriile sunt sterse. In Anglia, orice debitor sau creditor poate cere falimentul daca cel dintai nu poate onora platile restante. Dupa ce jude­c­a­torul stabileste falimentul, toate bu­nu­rile debitorului sunt transferate catre un imputernicit special, care trece la scoa­terea lor in vanzare, inclusiv casa fiind van­duta. Sunt exceptate bunurile de care de­bitorul are nevoie in exercitarea profesiei si in traiul de zi cu zi. Dupa un an, automat eventuala datorie este stearsa, cu exceptia amenzilor si a imprumu­turilor acordate studentilor.