Scriam saptamana trecuta ca statele moderne, un instrument absolut necesar in sustinerea capitalismelor locale, reprezinta o bariera in calea dezvoltarii capitalismului global. Aceasta pentru ca efectele noului tip de capitalism sunt, in prima instanta, mai degraba negative pentru majoritatea oamenilor, al caror nivel de trai tinde sa descreasca.

Cum insa acesti oameni sunt cetateni, ei ii vor presa pe politicieni sa ia masuri pentru ca de­teriorarea nivelului de trai sa inceteze. Iar pentru politicieni va fi extrem de dificil sa ignore aceste presiuni, pentru ca daca o fac pierd voturi.

La urma urmei, capitalismul local, sprijinit de statele moderne, a generat o clasa de mijloc importanta numericeste si a ridicat nivelul de trai al tuturor. Mai mult, statele moderne au evoluat treptat in democratii. Este pentru prima oara in istorie cand toti cetatenii unui stat se bucura de un numar urias si in continua crestere de drepturi, iar mecanismele de control al respectarii acestor drepturi devin tot mai eficiente. Combinatia dintre capitalismul local si democratia moderna a ge­nerat nu doar o bogatie materiala fara precedent, dar si o bogatie fara precedent a drepturilor individuale. (Fireste, ma refer aici la tarile deja dezvoltate.)

Ei bine, tocmai aceasta bogatie de drepturi individuale, combinata cu mecanisme din ce in ce mai eficiente de respectare a lor, face ca opozitia fata de capitalismul global in interiorul statelor moderne sa fie una redutabila si efi­cienta. Acest lucru s-a vazut bunaoara la ince­putul lui 2008, cand criza financiara a devenit globala, statele nationale, despre care se credea pana atunci ca au devenit cumva inutile, au intervenit in forta luand masuri care, in ultima instanta, erau menite sa limiteze efectele capita­lismului global si sa intareasca economiile locale, capitalismul local.

Pe de alta parte insa, aceste masuri au avut ca efect o noua criza, cea a deficitelor bugetare, care obliga la o regandire a dimensiunii asis­tentiale a statelor moderne. Iar acest lucru are un efect devastator asupra clasei de mijloc. In pofida retoricii curente, toate analizele sociologice si economice arata ca, in realitate, beneficiile poli­ticilor asistentiale au fost culese, in cea mai mare parte, de catre membrii clasei de mijloc urbane. In consecinta, daca dimen­siunea asistentiala a statului modern va fi diminuata, clasa de mijloc urbana va avea cel mai mult de suferit.

Iar diminuarea ponderii clasei de mijloc ur­bane in totalul populatiei are efecte serioase asu­pra sistemului politic. Cum clasa de mijloc este, in mod traditional, principalul sustinator al vechilor idealuri iluminist-liberale - respectarea drepturilor omului si largirea sferei acestor drepturi, egalita­tea de sanse, invatamantul universal, asistenta medicala universala etc. -, diminuarea acestei clase va avea ca efect necesar pierderea locului privilegiat pe care aceste valori il au astazi pe agenda elitei politice.

Altfel spus, slabirea acestei clase va avea ca efect necesar slabirea caracterului demo­cratic al regimurilor politice. Vom asista, mai simplu spus, la un deficit din ce in ce mai mare de democratie si la o indiferenta cres­canda fata de ceea ce astazi numim „drepturi ale omului”. Si cu asta am ajuns, cred, in miezul problemei.

Clasa de mijloc urbana din statele dez­voltate este de doua ori amenintata de ca­pitalismul global. Mai intai pentru ca, in acest moment de dezvoltare a ca­pitalismului global, efectele sale negative tind sa fie mai mari decat cele pozitive.

In al doilea rand pentru ca noua criza a de­ficitelor bugetare, generata de prima criza a capitalismului global, conduce la diminuarea dimensiunii asistentiale a statelor moderne - si astfel la diminuarea clasei de mijloc. Iar acest lucru are ca efect necesar deficitul de de­mo­cratie. Suntem pregatiti sa acceptam acest lucru? Eu cred ca n-ar trebui sa fim. La urma urmei, democratia occidentala, asa cum s-a dezvoltat ea in ultimii 30-40 de ani, re­prezinta un tip de civilizatie fara precedent in istorie, care a reusit sa combine afluenta ma­teriala cu res­pectarea unui numar tot mai mare de drepturi individuale.

Capitalismul global promite un nivel inca si mai ridicat de bogatie materiala - si pe termen lung e cert ca isi va tine promisiunea. Insa pretul pentru o astfel de crestere suplimentara a ni­velului de trai va fi disparitia, in intregime sau in parte, a ceea ce astazi numim „drepturi ale omului”. Civilizatia capitalismului global va fi cu certitudine mai prospera, dar si mai inchisa decat civilizatia in care inca traim.

Daca vrem capitalism global, este imposibil sa mai pastram democratia asa cum o cu­noastem astazi. Daca vrem sa pastram - si chiar sa largim - sistemul democratic, este imposibil sa nu privim cu rezerve la capitalismul global. Aceasta este dilema fundamentala a tim­pului nostru. Iar declinul clasei de mijloc gene­rate de capitalismul local si sustinatoare a regimului democratic transforma aceasta dile­ma intr-una imposibil de evitat.