Atunci cand toata lumea se in­do­ieste ca vom iesi din recesiune prea curand - si sunt numeroase voci care pretind ca abia pe la mijlocul lui 2012 vom reveni la cresterea economica -, eu afirm ca reve­ni­rea este mai aproape decat pare. Nu din dorinta de a ma plasa contra curentului lar­gii majoritati a analistilor economici, desi aceasta pozitie mi-a adus multe satisfactii in timp, prin aceea ca e mult mai placut sa fii singur si sa ai dreptate, decat sa ai dreptate cand esti impreuna cu toti ceilalti sau, si mai rau, sa fii impreuna cu toti si sa gresesti ca si ei… Dar cred cu tarie ca incep sa se vada semnele unei revigorari a economiei romanesti, care are la baza nu planul de austeritate al guvernului sau masuri (de altfel sublime, dar care lipsesc aproape cu desavarsire) de sustinere a economiei, ci majorarea cererii din UE si o oarecare crestere a competitivitatii produselor romanesti.

Ultimele luni au adus un optimism retinut privind sansele tarilor membre ale UE de a-si relua cresterea economica si de a depasi criza financiara prin care au trecut incepand cu anul 2009. Testul de stres trecut „in genunchi” de bancile europene majore, dar si masurile energice luate de Banca Centrala Europeana si conducerea politica a UE, au readus increderea investitorilor internationali ca sumele pe care le vor oferi bancilor comerciale din zona sunt protejate de riscul de default. In realitate, situ­a­tia nu este atat de roz pe cat pare la prima vedere; cu toate acestea, se pare ca investitorii financiari au o nevoie disperata de cea mai mica veste buna de care sa se agate pentru a reporni caruselul finantarilor economiei euro­pe­ne. Depresurizarea pretului activelor din multe tari europene, masurile de austeritate si responsabilitatea fiscala din partea guvernelor au creat un mediu de consolidare a increderii in redresarea economiilor din zona euro. In plus, motorul Europei, care este Germania, si-a revenit se pare pe seama exporturilor catre tarile in curs de dezvoltare si trage acum si tarile mai slabe din Uniune prin cresterea cererii sale interne. Desi problema somajului va continua sa afecteze economiile tarilor din cadrul UE cel putin pana la jumatatea anului viitor, asteptarile muncitorilor romani din strai­na­tate s-au imbunatatit recent, iar o sporire a sumelor trimise de acestia acasa ar fi un alt factor important de crestere economica a Romaniei, dar sper eu unul care va deveni tot mai putin important in timp, pe masura ce tara noastra va atrage investitii straine si fonduri europene semnificative.

Romania beneficiaza de acest context inter­national favorabil de cateva luni, iar expor­turile de componente pentru industria auto si de materii prime au inceput sa creasca. As tra­ta exporturile Dacia mai degraba ca pe o ex­ceptie generata de programele de impulsionare a vanzarilor ale guvernelor europene, cu o posibilitate redusa de a fi sustinute la nivelurile actuale pe termen lung. Produsele romanesti au redevenit competitive, in special pe seama deprecierii leului fata de euro si a scaderii salariilor din mediul privat in tara noastra. Desigur, nu acesta este modul de crestere a competitivitatii pe care ni-l dorim, dar asta putem obtine in acest moment… Sa speram ca aceasta competitivitate pe termen scurt sa fie sustinuta si de o revenire a investitiilor straine si de implementare a unor tehnologii supe­ri­oare, asa incat sa reusim sa fim competitivi si pe termen mediu. Altfel, in fata concurentei din Asia nu avem nicio sansa.

Imbucurator este ca importurile cresc si ele de cateva luni, dar in special pe com­po­nen­tele legate de investitii. De altfel, atat indicele productiei industriale, cat si cifra de afaceri in comert si servicii sugereaza ca cererea interna pentru produse de folosinta indelungata, bunuri de consum si servicii este inca inhibata de nivelul de trai si de lipsa creditarii persoanelor fizice de catre banci. Daca lucrurile vor con­ti­nua astfel, Romania are sanse sa treaca pe crestere trimestru la trimestru in trimestrul IV si la crestere anuala incepand cu primul tri­mes­tru din 2011. Singurul element care ma ingrijoreaza este reluarea cresterii pe comertul cu automobile. Chiar daca putem presupune ca aceasta majorare se datoreaza promotiilor apetisante ale producatorilor pentru auto­ve­hi­cu­lele noi si comertului pe autovehicule second-hand, nivelul cresterii este prea rapid si indica o tendinta a romanilor de a uita prea repede ca ne aflam inca in recesiune. Ar fi util ca setea de consum a populatiei sa nu se trezeasca prea repede; altfel am putea fi martorii unei alte expansiuni nesanatoase, iar corectiile de pret care abia au inceput sa se faca simtite (la imobiliare, dar si la bunuri de consum si de folosinta indelungata, precum si in domeniul serviciilor)  sa fie abandonate de catre furnizorii in cautare de profituri rapide.