Financiarul va ofera, din 10 august, un film de suspans cu Al Pacino intr-un rol de zile mari: “Cu Cartile pe masa”. “A crezut ca a vazut totul, pana in noaptea in care a vazut prea mult!”

 

Eli Wurman (Al Pacino) isi da seama ca in apropierea batranetii viata lui incepe sa se destrame. Este un reprezentant al presei, ale carui zile de glorie sunt de mult apuse, Wurman se pierde in ceata mijloacelor de informatie, a celebritatii si a politicii, fenomene la aparitia carora nu numai ca a fost martor timp de trei decenii, dar a si ajutat la crearea lor. O slabiciune pentru alcool si pentru medicamente ii intuneca temporar simturile, dar nimic nu poate sa-l faca sa uite faptul ca viata sa a fost de o superficialitate totala.

 

Este 2.30 dimineata si Eli Wurman plateste cautiunea unei starlete capricioase (Tea Leoni), ca o favoare pentru Cary Launer (Ryan O’Neal), o vedeta de renume mondial, care este ultimul sau client important. In orele care vor urma, Eli isi da seama ca se pierde intr-o ceata intunecata, prins in firele unei conspiratii politice si ale unei crime care este urzita de niste puteri nevazute.

 

Toate aceste evenimente il indeparteaza pe publicist de la scopul sau principal, si anume de la organizarea unui spectacol de caritate in favoarea unor nigerieni care au fost retinuti pe nedrept de catre primar intr-o inchisoare din Manhattan. Motivat de amintirile din perioada anilor 60, in care si el se ocupa cu activismul politic, Eli nu tine seama de starea precara a sanatatii sale si canalizeaza intreaga sa energie maniacala catre convingerea, flatarea, seducerea si, in cele din urma, recrutarea tuturor cunoscutilor sai. Reuseste sa-l convinga pe Laner sa participe, care incearca sa obtina un loc in Senat, ca si pe pastorul Lyle Blunt (Bill Nunn), un preot din Harlem pasionat de oratorie, care este tot timpul insotit de garzi de corp, sau pe Elliot Sharansky (Richard Schiff), un milionar cu sentimente cetatenesti, care ascunde numeroase secrete.

 

Regizorul Dan Algrant si-a facut debutul in cinematografie cu filmul artistic “Naked in New York”, care l-a adus in atentia criticilor, dar si a comunitatii cineastilor independenti; la sfarsitul anilor ’90, el lucra intr-un birou al companiei Greene Street Films, ca si scenaristul Jon Robin (Robbie) Baitz, castigator a numeroase premii si cunoscut publicului pentru succesele dobandite cu spectacole dramatice precum “Ten Unknowns” sau “The Substance of Fire”.

 

Prietenia lor s-a infiripat in preajma filtrului de cafea sau a racitorului de apa, dar in curand au evoluat la pranzuri al caror scop era vanarea de idei, asta pana cand Algrant s-a gandit la povestea unui publicist a carui perioada de glorie a apus de mult.

 

“Am discutat cu Robbie despre poveste, dar n-am crezut ca o va si scrie”, spune Algrant. “Stiam de la inceput ca este un scriitor de exceptie, si cum imi este un prieten foarte bun am discutat despre mai multe proiecte pe care voiam sa le realizam impreuna. Asa ca dintr-odata mi-a spus: <<Am de gand sa scriu aceasta poveste!>>”.

 

Dupa ce au pus bazele unui parteneriat pe care “l-au formalizat intr-o maniera informala”, cei doi au inceput sa caute modalitati de ecranizare a povestii - ceea ce le-a luat cam doua saptamani.

 

Dupa ce au terminat scenariul, Algrant si Baitz l-au trimis catorva prieteni apropiati si imediat au primit raspunsuri favorabile.

 

Primul obiectiv al producatorului a fost sa-i duca scenariul lui Al Pacino, un actor deplin care, sperau ei, va gasi convingator intunecatul personaj al lui Eli Wurman. “I-am dat scenariul intr-un weekend, iar dupa doua zile m-am trezit cu un pachet Federal Express in fata casei”, isi aminteste Baitz. “Continea o scrisoare de la Al Pacino, in care imi spunea cat de mult i-a placut scenariul”. „In bilet spunea ca atunci cand a terminat scenariul, si-a spus ca a vazut un spectacol extraordinar, dar ca apoi si-a dat seama ca de fapt nu facuse decat sa citeasca o povestire”, isi aminteste Algrant.

 

“Am vrut sa facem repede acest film, si sa detinem un control absolut asupra sa…n-am vrut sa stam ani intregi si sa ne gandim cum am putea sa-l dezvoltam”, continua regizorul. “Atunci cand ne-am intalnit cu Al, ne-am dat seama ca acesta era incantat de rol, dar ca avea la randul sau o problema. Vroia ca filmarile sa se termine foarte repede. Robbie si cu mine ne-am uitat unul la celalalt si ne-am gandit ca din partea noastra nu este nicio problema”.

 

Participarea lui Pacino a fost un element-cheie, care a dus filmarile de la “People I Know” cu un pas mai departe, catre un parteneriat plin de succes cu finantatorul proiectului, Myriad Pictures.

 

Odata ce a fost cooptat Pacino, mai multi actori celebri s-au aratat interesati, fiind dornici sa lucreze alaturi de aceasta legenda a cinematografiei.

 

“Trebuie sa spun ca daca m-as opri azi, dupa noua zile de filmari alaturi de Al Pacino, as muri simtind ca am fost un actor implinit”, spune Tea Leoni in ultima zi de filmare. “Este ca si cand ai juca tenis cu cineva care este mult mai bun decat tine, care este in stare sa-ti returneze chiar si cele mai proaste lovituri”.

 

“Este emotionant dincolo de asteptari faptul ca este un tip atat de generos si de sensibil”, spune Richard Schiff, la fel de incantat de partenerul sau.

 

Ryan O’Neal, al carui personaj este o vedeta de cinematograf care cocheteaza cu ideea unei cariere politice, este de acord cu colegii sai. “Priviti-l”, ne spune Ryan O’Neal dupa ce a petrecut cateva zile pe platoul de filmare alaturi de Al Pacino. “Este un om extraordinar de talentat, dar si de amabil, de sensibil si de iubitor; iubeste filmul, iubeste viata. Este un tip care frange inimile cu usurinta. N-am mai cunoscut pe nimeni care sa-i semene. Pur si simplu il iubesc.”