In dialog cu „Financiarul”, prof. dr. Andrei Marga, rectorul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj, una din cele mai importante pepiniere de proiecte finantate din fonduri europene, dis­cuta despre politica de austeritate bu­getara si consecintele acesteia nu doar asupra atragerii finantarilor comunitare, ci si asupra intregii economii romanesti.

„Financiarul”: Cum apreciati proce­sul de contractare si implementare a proiectelor europene din perspec­tiva experientei de pana acum a institutiei pe care o conduceti?
Andrei Marga: La aceasta ora, Univer­sitatea Babes-Bolyai are angajate 48 de pro­iecte, din care in 22 suntem si coordonator, iar in 26 suntem parteneri. Daca aceste proiecte sunt toate eligi­bile, vom aduce universitatii cam 50 de milioane de euro. Din cele 48 de proiecte, 41 sunt depuse in cadrul Programului Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, valoarea lor fiind de aproximativ 45 de milioane de euro.

Ca si parte implicata direct in aceste pro­iecte, ne confruntam cu o serie de difi­cultati care ingreuneaza atragerea fon­durilor eu­ro­pene si implemen­ta­rea pro­iectelor. Prima mare dificultate o re­prezinta lipsa acuta a surselor de cofinantare. Bu­getul public nu pre­vede resurse, iar daca totusi sunt alocari finan­ciare, acestea nu pot fi acoperite in concret. O a doua mare pro­blema o constituie discriminarea intre invatamantul public si unitatile private, in sensul ca in invatamantul public nu poti sa mai stimulezi personalul care lucreaza pentru aceste proiecte, aceasta fiind de fapt situatia intregii administratii publice, in schimb in sfera privata poti sa il sti­mulezi. In al treilea rand, autoritatile care gestioneaza la nivelul tarii accesul la aceste fonduri nu se coreleaza intre ele. Nu exista o optica clara a guvernului asupra proce­durilor, care sunt diferite de la minister la minister. La randul lor, ministerele im­plicate nu reusesc sa se puna de acord. Nu exista o procedura simpla, debirocratizata si impartasita de toate ministerele si apoi de toate ramurile administratiei. Al pa­trulea impediment este acela ca pe fondul taierilor de salarii din sectorul public are loc o demotivare generala a tuturor celor implicati in atragerea fondurilor europene.

Capacitatea de cofinantare, afectata de cresterea TVA

Cum afecteaza masurile de auste­ritate adoptate de guvern procesul absorbtiei fondurilor europene?
Voi incepe cu masura impozitarii ti­chetelor de masa si a conventiilor civile. In ceea ce priveste impozitarea tichetelor de masa, nu sunt afectate direct programele europene. Sunt insa afectati oamenii, ceea ce este la fel de important, pentru ca aceste programe sunt implementate de catre oa­meni care, daca nu sunt cointeresati, nu pot face performanta. Noi acordam tichete de masa pentru moti­varea personalului, dar odata cu impozitarea acestora se pier­de avan­tajul pe care il pre­zentau anterior. In ceea ce priveste conventiile civile, im­pactul este di­rect, iar in situatia in care sunt blocate pos­turile - si, din pacate, Ro­ma­nia este singura tara din sistemul euro­pean care dupa 1989 adopta masura lui Ceausescu de a bloca posturile - conven­tiile civile sunt forma uzuala prin care lu­cram cu specialistii. Taxand aceste conven­tii civile, interesul pentru ele scade vrand nevrand. In ceea ce priveste cres­terea TVA la 24%, ca sa aveti o imagine foarte con­creta, noi pana acum plateam, pe an, TVA pentru achizitii cam 150 de miliarde de lei.

Marindu-se cota, ne cresc cheltuielile catre 200 de miliarde de lei. Aceasta inseamna ca ministerul ne da cu o mana, iar cu alta ne ia, dar raporteaza pe plan international ca finanteaza univer­sitatile. Cresterea TVA reduce capacitatea noastra de cofinantare, pentru ca mi­nisterul si guvernul nu au putut cofinanta la timp niciodata. Noi suntem cei care facem creditarile pe proiecte. Si acum avem 90 de miliarde de lei creditati, iar daca acesti bani nu ne vin la timp, suntem nevoiti sa luam din salarii, ceea ce este ultimul lucru pe care vrem sa il facem. Reducerea capacitatii noastre de cofinan­tare, ca urmare a cresterii TVA la 24%, com­promite accesul universitatii la programele europene. 

Cum apreciati eficienta celor din Ministerul Educatiei in ceea ce pri­veste derularea proiectelor europene?
Se misca foarte, foarte lent. Am stat si luni intregi la unele proiecte, pana cand s-au pus de acord Ministerul Muncii cu cel al Educatiei, in legatura cu anumite as­pecte tehnice. Asa cum spuneam mai de­vreme, nu sunt elaborate proceduri la ni­velul guvernului, ca macar ministerele sa respec­te reguli generale comune, si, mai mult chiar, in operarea zilnica sunt dife­rente mari intre ministere. Nu in ultimul rand, trebuie sa recunoastem, peste toate acestea se suprapune si binecunoscuta taraganare a lucrurilor, specifica noua, romanilor.

Ca stat membru al UE, ar trebui sa urmam liniile directoare ale Stra­tegiei 2020, programul de dezvol­tare a blocului comunitar in urma­torul deceniu, in care accentul se pune pe stiinta, inovatie, tehnolo­gie, pe „economia  verde”.  Credeti ca obiectivele la care noi am aderat sunt fezabile pentru Romania?
Romania se indreapta cu incetineala, chiar cu o anumita reluctanta, catre aplica­rea Agendei 2020, in parte din lipsa resur­selor, in parte din cauza lipsei de viziune a guvernarii. Numai ca lucrurile sunt foarte clare: nu urmam linia trasata, iesim in afara jocului, cu riscul major de a ramane o tara inapoiata a Uniunii Europene. Am sa va dau un exemplu concret. Pana anul trecut, firma Nokia isi facea cercetarea in afa­ra tarii (desi are capacitatea de produc­tie la Cluj), aceasta insemnand ca va­loarea adaugata revenea altora, nu noua. Anul acesta ne-a facut o oferta foarte buna noua, Universitatii Babes-Bolyai, dar pana acum eram si noi doar niste simpli execu­tanti ai unor componente. Romania este in pericol de a ramane o tara in care se fac sub­ansamble si ambalaje, in timp ce com­ponentele care aduc valoare  se fabrica in alte parti. Deocamdata noi exportam ma­siv specialistii de varf, i-am exportat intr-o foarte buna masura la nivelul studiilor doctorale, din cauza proastei reglementari a acestora, iar acum se stimuleaza plecarea cercetatorilor, prin modificarea sistemului de finantare a cercetarii care, asa cum se prefigureaza, da doar solutii gresite. Iar daca se continua cu proiectul legislativ ac­tu­al, va incepe marea emigrare a profe­so­rilor din invatamantul universitar. Roma­nia, din pacate, stimuleaza emigrarea pe scara larga a personalului de inalta calificare.

Romania intra oricum in criza

Credeti ca masurile de austeritate adoptate de guvern vor stabiliza economia?
Personal, am sustinut si sustin ideea ca directia de abordare a crizei este gresita. Teo­ria conform careia anul acesta trebuie sa ne ocupam de echilibrul bugetar, iar anul viitor de relansarea economiei este complet eronata. Eu consider ca aceasta separare a celor doua planuri nu va da rezultate pozitive si ca, inca de la inceput, prioritatea guvernului ar fi trebuit sa fie relansarea economica. Fac o observatie ceva mai generala: la noi nici acum nu este clar de unde vine criza. Se crede ca vine de undeva din afara, ceea ce este complet fals! Romania oricum intra in criza ca urmare a marilor greseli din politica interna fi­nanciara, economica si de alta natura. Deci, nu avem o idee clara care este sursa crizei, or sursa crizei se poate vedea daca luam aspectul strict financiar. In 2009, s-au marit cu 3,5% impozitele si, imediat, a scazut colectarea lor. Este clar ca a fost o masura gresita. Si ce vedem acum? O noua crestere a fiscalitatii. Un efect al acestei situatii este urmatorul: la 31 mai a.c. Guvernul Romaniei incasase 21 mld. din taxe si cheltuise 40 mld., in conditiile in care nu au fost facute investitii majore si nici nu au crescut salariile in 2010. Deci este un management falimentar al buge­tului public. Guvernul nu vede resursele iesirii din criza pentru ca aplica o metoda gresita. Vede deficitul bugetar, ca valoare, si imediat se gandeste la taieri de personal, de salarii etc. In loc sa vada deficitul bu­getar in corelatie cu structura bugetului, cu politica economica si cu politica sociala, s-a ingustat perspectiva, iar acum se vede doar o solutie: taierea. Din punct de vedere eco­nomic si social, aceasta solutie, singura gasita de guvern, este dezastruoasa. Politi­ca economica a ultimilor ani este intolerabila.

Exista o dezbatere aprinsa in cer­curile politice, precum si in cele ale economistilor si finantistilor de pres­tigiu,  in legatura cu oportu­nitatea mentinerii cotei unice de impozitare a veniturilor, din nevoia de incasari la bugetul sta­tului, fiind voci care argumen­teaza reintrodu­cerea impozitului progresiv pe venit. Care este pozitia dumneavoastra in legatura cu acest subiect?
Romania nu poate renunta la cota uni­ca in acest moment, pentru ca si-ar com­promite definitiv competitivitatea in raport cu tarile vecine. La modul teoretic, cota unica scade veniturile bugetare, dar tocmai aceasta fusese unul dintre aspec­tele pozitive prezentate la adoptarea sa, respec­tiv ca impozitul pe venit fiind mai mic, oamenii il vor plati, iar evaziunea se va di­minua. Din pacate, acest lucru nu s-a veri­ficat si in practica. Dar totusi, repet, din punctul meu de vedere, nu putem concura la atragerea capitalului strain  fara cota unica.

Carte de vizita  prof. dr. Andrei Marga

Rector al Universitatii Babes-Bolyai din Cluj, om de cultura, laureat al Premiului Herder in anul 2005, fost ministru al Educatiei Nationale, in perioada 1997-2000, in guvernele Victor Ciorbea, Radu Vasile si Mugur Isarescu