De ce sa beneficieze jurnalistii de tratament pre­fe­ren­tial la impozitarea veniturilor? Este o intrebare pe care am auzit-o de nenumarate ori in ultimele saptamani, evident ros­tita pe un ton revolutionar de catre guvernanti. Unii din­tre colegii de breasla chiar s-au ferit sa raspunda in scris acu­zatiilor, nefondate din punctul meu de vedere, de tea­ma ca li se va spune ca isi apara pielea (in cazul de fata ve­niturile). Si tocmai pe asta au mizat alesii nostri. Rea­li­ta­tea este insa ca decizia de impozitare suplimentara a drepturilor de autor este o razbunare marca Basescu-Boc-Vla­descu si altii ca ei. Si pot aduce argumente solide pen­tru fiecare cuvintel scris. In primul rand  veniturile pe drep­turile de autor sunt impozitate cu 16%. Impozitul pe venit s-a platit mereu.  Mai departe, ca vine vorba de pensie, so­maj sau sanatate, aici lucrurile sunt discutabile. Nu vorbim despre faptul ca majoritatea celor pe care li s-a pus pata gu­vernantilor au si venituri pe cartea de munca, deci sunt asi­gurati in sistemul public, ci despre modul in care sunt obli­gati sa cotizeze de mai multe ori la un sistem de stat in moarte clinica de ani buni. Daca celor alesi sa ne con­duca le pasa, asa cum afirma, de bietii jurnalisti care vor primi pensii mici - adoptau un act normativ prin care exis­ta obligativitatea cotizarii pentru pensie, dar alegerea sistemului ramanea la latitudinea asiguratului.

Cat pri­­veste sanatatea si somajul - se impu­neau doar in cazul celor care nu plateau deloc. A cotiza de doua ori pentru a nu pri­mi nimic in schimb nu sea­ma­na oare a razbunare? Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca in aceasta discutie intra si alte categorii profesionale pla­tite pe drepturi de autor: ac­tori, scriitori, pictori etc. Iar un pictor sau actor in somaj e mai greu sa depistezi. Si cum toate astea nu ar fi de ajuns, urmeaza umilinta su­pre­ma: toti acesti oameni tre­buie sa mearga luna de luna la trei institutii ale statului pen­tru a depune declaratii din care sa reiasa ca iau sau... nu iau bani din drepturi de au­tor. Nici nu mai luam in dis­cutie birocratia sau ne­ce­sa­rul de functionari care trebuie sa preia aceste declaratii. Una peste alta, e criza si toti tre­buie sa platim, cum ar spu­ne Traian Basescu. Atunci poate ca nu ar fi trebuit sa exis­te exceptii. Articolul 2 din normele me­todologice de aplicare spune ca „persoanelor asi­gu­rate in alte sisteme, ne­in­tegrate sistemului public de pen­sii si alte drepturi de asi­gurari sociale” nu platesc con­tributiile suplimentare chiar daca primesc venituri din drep­turi de autor. Stiati ca exis­ta multi scriitori in Politie, Armata sau Justitie? Sau ca unele ministere care nu au treaba cu asigurarile publice au adevarate redactii? Toti acestia si multi altii sunt ex­cep­tii. Pentru ca sunt ziaristii, scriitorii si chiar actorii lor.