Statiunile de pe litoralul ro­ma­nesc sunt de multi ani si vor ramane probabil pentru mult timp atractii de weekend, fi­reste intre 1 iulie si 25 august si fortat, ca un fel de traditie studen­teas­ca ciudata, de 1 mai. Cu eforturi gu­vernamentale, „sezonul” a mai fost prelungit si prin programe adresate pensionarilor si altor categorii defa­vorizate, dar asta este cam tot ce poa­te oferi tarmul romanesc la Marea Neagra… De ce spun acestea? Simplu: din punct de vedere economic este greu sa fim competitivi cu alte statiuni de pe litoral in lumea de astazi.

Revin cu o analiza asupra turismului ro­manesc la Marea Neagra, in contextul lansarii „cu cantec” al noului brand de tara, dar si al relatarilor si declaratiilor absolut confuzante si uneori aberante de la televiziuni si din presa. In functie de interesele de moment, ni se spune fie ca gradul de ocupare a hote­lurilor este de 100%, fie ca rezultatele sunt sub asteptari… cu imaginile sau pozele (dupa caz) care sa ilustreze ceea ce se transmite prin vorbe sau in scris. Am mai avut genul acesta de experiente care mi-au demonstrat ca televiziunea (in cazul respectiv) este intr-adevar o putere in stat, cel putin la fel de lip­sita de scrupule si de interesata ca, de exem­plu, de clasa politica: eram la Poiana Brasov intr-o iarna. Nu era pic de zapada, soarele tocmai apunea linistit pe un cer senin si adia un usor vant caldut;  nu prea era lume in jur, spre marea mea bucurie… La un post TV, in principala emisiune de stiri, mi se spunea insa ca oamenii s-au imbulzit in Poiana, vedeam imagini (si chiar opinii „la cald”) cu schiori, utilizatori de pungi, lighene si alte instrumente din plastic si toti „se dadeau” pe partiile din jur, bucurandu-se de instalatiile de nocturna si de o investitie privata in transportul pe cablu. Mi-am sunat repede prietenii si le-am spus ca nu e niciun pic de zapada, sa nu ma invidieze si mai ales sa ii opreasca pe cunoscuti sa dea navala in Poiana - un gest manat nu de camaraderie pentru ei, ci de egoism: imi doream sa petrec un weekend linistit la munte fara „turistii” de sfarsit de saptamana…

Statiunile de pe litoralul romanesc sunt de multi ani si vor ramane probabil pentru mult timp atractii de weekend, fireste intre 1 iulie si 25 august si, fortat, ca un fel de traditie studenteasca ciudata, de 1 mai. Cu eforturi guvernamentale, „sezonul” a mai fost prelun­git si prin programe adresate pensionarilor si altor categorii defavorizate, dar asta este cam tot ce poate oferi tarmul romanesc la Marea Neagra… De ce spun acestea? Simplu: din punct de vedere economic este greu sa fim competitivi cu alte statiuni de pe litoral in lumea de astazi… Grecia este membra a UE ca si noi, dar are trei-patru luni de sezon mai mult decat Romania. In plus, beneficiaza de infrastructura excelenta, preturile sunt accep­tabile, iar serviciile superbe.

Insulele grecesti sunt de neegalat, apa curata - pe scurt, nu avem nicio sansa pentru a fi competitivi cu ei. Turcia este ieftina si ofera o calitate a servi­ciilor specifica acestei tari. Mancarea abun­denta, posibilitatile de distractie si toate celelalte conditii o fac o optiune cu un raport cost/calitate net superior Romaniei (ca si Grecia, beneficiaza si de un sezon mai lung decat al Romaniei cu cateva luni - un avantaj care scoate orice competitor din cursa inca de la inceput). Chiar si incertitudinile politice sau atentatele care mai zguduie uneori linistea din Turcia nu o pot sterge de pe harta turistilor din Europa si Asia.

In schimb, Bulgaria nu are avantajul se­zonului mai lung, infrastructura nu este sen­sibil mai buna decat in Romania, asa ca bul­garii au recurs la un truc clasic: preturi mici si privatizarea cu investitori strategici straini. Nemtii au profitat de oferta bulgarilor si prin lanturile lor de operatori turistici au dezvoltat in tara vecina o baza de hoteluri si complexuri de recreere de tip all inclusive la cele mai inalte standarde. Ceilalti investitori au fost rusii.

Turismul este unul dintre do­meniile in care banii pot fi spalati deosebit de usor - de aici si atractia „investitorilor” rusi pentru acest domeniu… Rusii sunt prezenti asadar tot mai mult si in Grecia, dar si in statiunile de schi din Europa, sau in multe investitii din turism din lume - deci acest factor nu este de natura sa indeparteze turistii de locatiile respective. Si astfel, tot mai multi nemti, austrieci, englezi si alti europeni aleg Bulgaria, ca varianta ieftina si cu o calitate decenta a serviciilor, drept destinatie de vara.

Cu ce strategie au venit investitorii romani pentru a concura cu celelalte locatii din regiune? Privatizarea hotelurilor vechi (desi au fost construite si unele noi, sa recunoastem) s-a facut dupa bine-cunoscutul sistem romanesc „noi si prietenii nostri”, unde „noi” inseamna baronii locali din zona si cativa lideri de la nivel central. Imbunatatirile in ceea ce priveste activele fixe au fost realizate dupa principiul „ieftin, sa ne recuperam investitia in doi-trei ani”, iar infrastructura statiunilor a fost lasata fie in paragina, fie realizata la costuri exorbitante de firme de familie ale celor de mai sus. In consecinta, litoralul romanesc arata ca un bazar oriental, fara gust si enorm de scump. Cat despre serviciile oferite turis­tilor in Romania, prefer sa nu va irosesc tim­pul pentru a incerca sa le descriu… Singurii clienti „traditionali” si captivi ai acestor locuri dezolante si costisitoare sunt asadar romanii cu copii mici (care cred - si in buna masura au dreptate - ca este mai greu sa pleci in strainatate cu un copil mic si toate accesoriile aferente) si turistii de weekend, pentru care un drum peste granita nu ar fi eficient din ratiuni de consum de timp. Dar cu un grad de ocupare - fie el si de 100% - obtinut doar in weekenduri pentru nici trei luni pe an si in urma programelor sociale finantate de la bu­get nu se pot acoperi costurile de functionare decente ale unui hotel si nici investitiile care sa il pastreze competitiv pe termen lung.

Are Romania si o sansa in turism? De­sigur, daca ne gandim la acele locuri pe care vecinii nostri nu le au, sau atunci cand le au le utilizeaza la maximum: Delta Dunarii, zonele balneare si, partial, turismul rural. Sunt nise pe care ne putem afirma la nivel european, dar pana la urma ce putem cere mai mult decat cateva nise in lumea com­petitiva de astazi?