Putem prezice efecte sociale negative - o crestere a po­la­rizarii sociale - si in tarile ca­pi­ta­liste dezvoltate. Cand mo­delul se va stabiliza, aceste efecte vor disparea sau cel putin se vor di­minua. Este interesant sa observam insa ca, in prima faza, globalizarea afecteaza negativ inclusiv cetatenii din statele dezvoltate.

In ultimii ani a inceput sa se vorbeasca tot mai mult despre diminuarea clasei de mijloc ca pondere in totalul populatiei statelor dezvoltate. Nu este intotdeauna clar daca aceasta dimi­nua­re este reala sau exprima doar perceptia mem­brilor acestei clase, insa exista date care par sa arate ca ipoteza cresterii polarizarii sociale nu este lipsita de temei.

De exemplu, 61% dintre salariatii americani de astazi castiga doar atatia bani cat sa le ajunga pentru a trai de la un salariu la altul, fara sa mai puna nimic deoparte. In 2007 acelasi lucru era adevarat pentru doar 43% dintre ei. Iarasi, daca ne uitam la evolutia coeficientului Gini observam ca inegalitatea a crescut in ultimii ani in tari ca Statele Unite, Marea Britanie, Japonia sau chiar Norvegia.

Desigur, marxistii - care astazi par sa rede­vina la moda - au motive sa jubileze si sa repete placa cu saracirea saracilor si imbogatirea bogatilor. Dar teoria economica marxista e atat de gresita incat nu merita sa ne pierdem timpul cu ea.

Interpretarea mea a acestui fenomen are legatura cu asa-numita curba Kuznets. Trecerea de la societatile preindustriale la cele indus­tria­le/capitaliste a avut ca efect initial o crestere a polarizarii sociale (crestere pe care a observat-o si Marx, dar pe care a interpretat-o eronat). Aceasta crestere a atins ulterior un punct maxim si apoi a inceput sa se diminueze prin ras­pan­direa abilitatilor sociale necesare pentru a avea acces la prosperitate in noul tip de economie. Aceasta este curba Kuznets: un U rasturnat.

Modelul a fost observat ori de cate ori o tara a trecut la implementarea regulilor economice capitaliste. Dar atunci de ce coeficientul Gini a inceput sa creasca din nou in tari care sunt deja capitaliste de multa vreme? In Statele Unite, de exemplu, coeficientul Gini creste constant din 1970 incoace.

Ipoteza mea este ca acest lucru se datoreaza capitalismului global - fenomen care este mai bine cunoscut sub numele de „glo­ba­lizare”. Asistam, din anii ’70 ai secolului trecut, la dezvoltarea unui nou tip de capitalism, unul supranational. Cum modelul Kuznets s-a dovedit pana acum corect, aparitia noului ciclu de dezvoltare are, dupa toate probabilitatile, ace­leasi efecte sociale ca si aparitia capitalismului local.
Putem asadar prezice efecte sociale negative - o crestere a polarizarii sociale - si in tarile capitaliste dezvoltate. Cand modelul se va stabiliza, aceste efecte vor disparea sau cel putin se vor diminua. Este interesant sa observam insa ca, in prima faza, globalizarea afecteaza negativ inclusiv cetatenii din statele dezvoltate.

Iar din acest punct apar problemele si intrebarile cu adevarat interesante. Cat de sustenabil este capitalismul supranational? Efectele benefice ale capitalismului sunt re­mar­cabile. In orice tara in care a fost implementat sistemul capitalist saracia absoluta a disparut in maximum trei generatii. In 1780 Anglia era, dupa standardele de astazi, o tara subdez­voltata. Nivelul de trai al englezilor de atunci era asemanator (si in unele privinte inferior) celui din Somalia de astazi. O suta de ani mai tarziu, Anglia era cea mai prospera tara de pe glob. Problema este insa ca intre 1780 si 1820-1830 statisticile arata, pentru Anglia, o scadere a nivelului de trai al clasei de jos in raport cu nivelul de trai din perioada preindustriala, si o diminuare a clasei de mijloc. Din 1850 beneficiile capitalismului devenisera accesibile aproape oricui, iar nivelul de trai al celor mai multi englezi era cu mult superior celui din perioada preindustriala.

Totusi, intre 1780 si 1820 avem 40 de ani in care nivelul de trai scade si societatea engleza se polarizeaza mult peste nivelul de dinainte de 1780. Avem iarasi 30 de ani (intre 1820 si 1850) in care beneficiile capitalismului se raspandesc treptat in mase din ce in ce mai largi pana cand, in 1850, schimbarea de sistem devine ireversibila. Abia de pe la 1850 capitalismul, ca sistem social, capata sustinere populara, devine legitim din punct de vedere social, pentru ca beneficiile sale devin accesibile marii majoritati a englezilor.

Iar asta inseamna ca avem o perioada de 70 de ani in care capitalismul este impus cu forta, impotriva unor cetateni care traisera totusi mai bine in perioada precapitalista (desi acest „mai bine”, reamintesc, seamana foarte mult cu traiul somalezului contemporan din clasa de jos). Avem asadar doua generatii succesive care nu accepta capitalismul, deoarece pentru ele capitalismul nu reprezinta o imbunatatire a conditiilor de viata, ci dimpotriva, o deteriorare a acestora - iar ulterior imbunatatirea, desi constanta, nu este suficienta pentru ca nu afecteaza un procent suficient de mare din populatie.

Simplu spus, avem 70 de ani in care daca nu exista statul britanic si daca puterea politica nu trecea in mainile reprezentantilor noii clase comerciale care beneficia direct, de la bun inceput, de pe urma capitalismului (si, in fine, daca aceasta noua elita politica nu impunea si nu mentinea cu mana forte noile reguli), se prea poate ca astazi sa fi continuat sa traim intr-o lume preindustriala. Si asta din simplul motiv ca, in primii 40 de ani de existenta, noul tip de ordine economica si sociala a avut efecte mai rele asupra majoritatii decat vechiul tip.
Cred ca au devenit deja limpezi acum asemanarile si deosebirile dintre perioada in care a emers capitalismul local (sau national, daca vreti) si cea de astazi, in care asistam la emergenta capitalismului supranational. Dar toate aceste lucruri le vom explora ceva mai in detaliu saptamana viitoare.