In ultima perioada, unul dintre subiectele cele mai discutate pe plan intern se refera la sistemul de pensii al statului. Mai bine spus, la sustenabilitatea acestui sistem. Aceste dezbateri sunt justificate de dezechilibrarea sistemului intern de pensii in 2008 si 2009. Conform estimarilor Eurostat, deficitul sistemului de pensii din Romania a inregistrat anul trecut nivelul de 1,2% din PIB.

Evolutia acestui sistem in ultimii doi ani a fost determinata de criza economico-financiara (cea mai severa din ultimele decenii), precum si de deciziile de majorare a pensiilor (2008) si de introducere a pensiei minime in 2009.

Pe de o parte, criza economica a determinat reducerea numarului de salariati (si implicit a contributiilor la sistemul de pensii). In 2009, numarul salariatilor s-a redus cu aproximativ 440 de mii, pana la 4,36 milioane. Pe de alta parte, deciziile guvernamentale de majorare a pensiilor si de introducere a pensiei minime au determinat cresterea cheltuielilor din sistemul de pensii. Pensia medie a crescut in termeni reali (ajustati de inflatie) in fiecare an din pe­rioada 2001-2009. Mai mult, putem observa ca majorarile din anii de criza 2008 si 2009 au fost consistente: 39,1%, respectiv 14,2%.

Situatia este cunos­cuta. Care ar fi solutiile pentru reechilibrarea sistemului de pensii? Desigur, o serie de masuri se pot mentiona in acest context. Trebuie insa sa distin­gem intre abordarea pe termen scurt si abordarea pe termen lung, pentru ca problema sistemului de pensii pe plan intern s-a transformat in ultimii ani intr-una cu caracter structural.

Natura structurala a dezechilibrului sistemului de pensii este justificata printre altele de doi factori importanti. In primul rand, numarul pensionarilor depaseste numarul salariatilor. La finele anului 2009 in Romania numarul pensionarilor se situa la aproximativ 5,7 milioane (cu 1,3 milioane mai mare decat numarul salariatilor).

In al doilea rand, in ultimii 20 de ani am asistat la modificari semni­ficative ale structurii populatiei. Ponderea populatiei cu varsta de peste 65 de ani (teoretic, beneficiara a sistemului de pensii al statului) a crescut de la 11% in 1990 la 15% in 2009. Mai mult, observam un declin sever al ponderii populatiei cu varsta de pana la 14 ani (populatia care va contribui in deceniile urmatoare la sistemul de pensii), de la 24% in 1990 la doar 15% in 2009.

Care ar fi masurile de ajustare pe termen scurt?
Una dintre ele este inghetarea pensiilor. Prin inghetarea pensiilor pe parcursul mai multor ani s-ar realiza un declin, in termeni reali, al cheltuielilor sistemului (deci ponderea cheltuielilor cu pensii in PIB s-ar reduce, in functie, evident, si de evolutia inflatiei, dar si de evolutia PIB-ului).
Alte masuri de ajustare pe termen scurt: propunerile de recalculare a pensiilor categoriilor speciale; reducerea temporara a cuantumului punctului de pensie; cresterea duratei varstei de pensionare etc.

Desi unele dintre aceste masuri au impact si pe termen mediu, trebuie sa ne gandim si la masurile pe termen lung. Mai ales ca situatia sistemului de pensii are un caracter contraproductiv pentru economie, in general. Practic, salariatii isi pun mereu intrebarea: de ce sa contribuim la un sistem nesustenabil, care nu prezinta garantie cu privire la pensia proprie in viitor? Astfel, o parte din populatia activa va opta sa-si ofere forta de munca intr-o alta economie. Sau va opta pen­tru munca nefis­calizata.

Desigur, prin introdu­cerea sistemelor de pensii private s-a dorit degre­varea statului de o parte din responsabilitatile vi­itoa­re in ceea ce priveste obligatia de plata a pen­siei. Insa, s-ar putea adau­ga doua noi solutii. Una ar consta in crearea unui fond de pensii al statului. Asa cum se poate observa, in perioada 1999-2007, sistemul intern de pensii a generat un excedent de 3,7% din PIB.

Acest excedent ar fi putut constitui o baza de pornire pentru un fond de pensii al statului (gestionat de o echipa competenta din mediul financiar privat). Un astfel de fond s-ar fi putut capitaliza prin investitii pe instrumente financiare (actiuni ale companiilor listate din Romania, tarile Uniunii Europene (UE), tarile Organizatiei de Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), obligatiuni de stat (Romania, UE, OCDE etc.). Astfel, in anii de criza s-ar fi putut utiliza sume din acest fond pentru a plati pensiile (in perioadele in care cheltuielile se situau peste volumul contributiilor la sistem).

O alta solutie ar consta in crearea de fonduri de pensii la nivel de companii, dupa modelul occidental. Majoritatea companiilor mari din statele dezvoltate au creat astfel de structuri. Salariatii contribuie la astfel de sisteme (de pensii private), urmand sa beneficieze de avantajele acestora dupa pensionare.

Solutii exista. Trebuie insa si implementate!
De ce e important sa se rezolve problemele din sistemul de pensii? Raspunsul este simplu! In acest moment sistemul de pensii are o contributie importanta la deficitul bugetar! Procesul de consolidare bugetara nu se poate realiza fara tratarea sistemului de pensii. Iar fara ajustare bugetara nu putem vorbi despre viitor economic pe plan intern