Zilele acestea asistam la prima trosneala sana­toasa intre corporatii pe teritoriul romanesc. Miza este o tarla ratacita pe un deal din Dobrogea unde puterea vantului poate aduce bani frumosi si influenta multa. Comba­tantii sunt cehii de la CEZ si niste baieti sustinuti de un anumit politician de Cogealac, ajuns un adevarat „mayor”, cum zic englezii, si cunoscut in toata Praga, dar cu o viziune se spune mercantila indreptata catre tara­muri spaniole cu iz de Iberdrola.

Banii se numara cu excavatorul, transformat in arma letala de una din parti. Nu mai putin de un miliard de euro, pentru ca e vorba aici de ditamai parcul eolian, cel mai mare din Europa de uscat. Aceasta sintagma de „cel mai mare“ nu comporta deocamdata cantitati exacte, ci densitati. Care da mai mult pe o suprafata de teren limitata, devenita un El Dorado mioritic. Ca vor fi 600 MW sau 1.500 MW nu conteaza la o prima vedere, pentru ca iluzia maximului trebuie transformata in realitate de noi, nu de adversari. Asadar, la lupta! Dar mai inainte de asta, cineva trebuia sa puna mana pe personajul-cheie al intregii afaceri - primarul de Cogealac, Cati Hristu, res­ponsabilul cu stampila si cu autorizatiile. Omul s-a dat de partea spaniolilor, mai mult sau mai putin voalat. Cehii au ales calea defensiva, dar plina de dureri de cap, caci s-au vazut bombardati cu diverse procese intentate de primaria sau de insusi primarul recent devenitei celebre localitati dobrogene.

Episodul de hartuire si de lovit discret pe la spate a durat cativa ani, pana mai ieri, cand revolutiunea a dat in clocot pe ulitele de prin preajma Cogealacului, spre distractia unor consumatori veridici de dramolete de tot felul. Seamana a Caragiale, dar, pana la faza de excavator, gloante de cauciuc si vreo patru-cinci nefericiti luati cu salvarea. Acuzele ulterioare ale partilor si aparitia unor personaje ivite dintr-un joben care isi iau identitati false pentru a intari argumentatiile intaietatii pe tarlaua ravnita de CEZ si Iberdrola dezvaluie consumatorilor de media ca un astfel de caft ascunde de fapt interese enorme. Ce am de pierdut din toata povestea asta, am putea zice. Pai, intarzierea unei investitii straine consistente, o rara avis in aceste vremuri de criza profunda, un semnal negativ pentru alti investitori generosi cu plaiurile autohtone si bani la buget proveniti din tot felul de taxe si impozite, precum TVA sau impozit pe profit.