Luca Serena, noul presedinte al Unimpresa, organizatie patronala care grupeaza investitorii italieni, vorbeste despre stadiul actual al economiei romanesti si despre optiunile mediului privat. Solutiile propuse de Serena sunt investitiile in dezvoltare si crearea unei „culturi a exportului”.

„Financiarul”: Intelegeti ceva din politicile macroeconomice ale guvernului?
Luca Serena: Sa spunem ca deciziile guvernului sunt dictate mai degraba de politica decat de economie. Sa ma explic: guvernul stie foarte bine ca aceasta alegere, de a creste TVA, este gresita din punct de vedere economic si orice economist poate explica asta. Poate tocmai de aceea nu a propus-o ca o prima masura, ci o avea ca optiune de rezerva.

Transele din partea FMI sunt indis­pensabile pentru Romania. Astfel, guver­nul este dispus sa faca orice pentru a obtine banii de la FMI. E clar ca a fost aleasa aceasta decizie pentru a multumi FMI, si nu pentru ca este o masura buna. O masura similara a fost luata si in Ungaria. S-a vazut ca incasarile din TVA au crescut timp de doua-trei luni, dupa care au scazut la un nivel mai mic decat inainte de cresterea taxei.

O astfel de masura face ca oamenii sa lucreze la negru, sa nu mai ceara factura. Cererea din partea consumatorului final, care plateste TVA, va scadea. O reducere a consumului este ultimul lucru de care are nevoie Romania. Multe firme nu vor mai putea sa-si vanda marfa. Vor recurge la scaderea pretu­rilor, iar asta inseamna deflatie. Acesta este unul dintre cele mai mari pericole pentru Romania. Din punctul meu de vedere, este de preferat o indatorare. Raportul intre datoria publica si PIB este mare in Romania, dar nu mai mare decat in alte tari. Asta inseamna ca mai exista posibilitatea de indatorare. E clar ca indatorarea nu este un lucru pozitiv. Insa, in acest moment, ar insemna chel­tuieli publice si posibilitatea de a pune in miscare economia.

Ce solutii sunt in acest context?
Politica de taiere a costurilor trebuie facuta intr-o maniera ferma. Sunt multe costuri inutile, neproductive, acelea trebuie taiate. In schimb, trebuie men­tinute cheltuielile pentru investitii. Constructia de strazi si spitale, infra­structura, formarea profesionala sunt bazele pentru dezvoltarea unei tari. Chiar daca asta inseamna indatorare, este o indatorare care face economia sa se miste. Sustinand cheltuieli nepro­ductive si inutile ar fi o miscare gresita.

Cred ca Romania trebuie sa treaca in mod curajos la eficientizarea aparatului public si sa taie costurile neproductive.

Cu ce obiective ati preluat presedintia Unimpresa?
Suntem in interiorul ACPR (Alianta Confederatiilor Patronale din Romania) ca parte activa. Ca investitori, am vazut ce instrumente au fost folosite in Italia in momentele de criza, si vrem sa pro­punem astfel de solutii, prin inter­mediul ACPR. Una dintre masuri se refe­ra la TVA redusa pentru lucrari publice sau TVA platita la incasarea facturii. Trebuie rasturnata abordarea ideo­logica asupra infrastructurii. Se spune ca o tara se dezvolta pana la un anumit nivel, iar apoi are nevoie de infra­structura.

Ar trebui sa fie exact invers – infrastructura trebuie sa creeze dez­voltarea si nu invers. Sunt de acord cu modelul american, prin care intai tre­buie infrastructura necesara, apoi vine dezvoltarea orasului. Faptul ca de-abia acum ne gandim la infrastructura blocheaza economia. Nimeni nu se gandeste ca un drum de la aeroport in oras de o ora si jumatate, in loc de o jumatate de ora, inseamna timp pierdut, consum de carburant. Ganditi-va la un angajat care sta o treime din timpul sau in masina, asteptand la cozi. E un cost care nu se vede, dar care se reflecta in economie.

Care sunt problemele pe care le au investitorii italieni in Romania?
Din punctul de vedere al unui investitor italian, nu pot sa critic atat de mult birocratia, pentru ca si in Italia este foarte multa birocratie. Poate un englez ar putea considera acest aspect foarte daunator.

Oricum, Romania trebuie sa ia calea simplificarii in domeniul birocratiei, in special in orasele mici.

Astazi, administratia incetineste par­tea privata. Ar trebui sa fie invers – ca administratia sa stea la dispozitia me­diului privat, in interesul economiei. Exista o lege in Italia potrivit careia daca in 60 de zile nu primesti un rasp­uns de la administratie, inseamna ca dosarul este aprobat. Asta constrange adminis­tra­tia sa citeasca dosarul si sa se inca­dre­ze intr-un anumit timp. Respec­tarea ter­menelor de timp este un fundament al economiei sanatoase.

Competitia nu mai este doar intre companii, ci si intre state. Am vazut ca Mercedes a avut de ales intre Ungaria si Romania. Este un exemplu de com­petitie intre tari, in care conteaza legile si facilitatile. Investitiile straine in Roma­nia au dat un puternic impuls econo­miei. La un moment dat, Romania a fost foarte competitiva in acest sens, apoi alte tari au ajuns-o din urma. Cred ca Romania trebuie sa continue sa atraga investitii, dar pentru aceasta trebuie sa dea anumite normative. Acesta este scopul Unimpresa. 

Din punct de vedere fiscal, este necesar sa fie mai putine norme si mai multa stabilitate. Se fac o gramada de legi care substituie sau integreaza legile precedente. Uneori exista si legi retroac­tive. Acestea sunt comportamente fiscale care creeaza un mediu incert pentru investitori. Pe scurt, regulile sa fie clare si respectate. Daca nu sunt clare, vor fi contestari continue. Aceasta politica alunga investitorii straini, dar creeaza si pentru managerii romani conflicte cu Fiscul.

In privinta bancilor, acestea sunt foarte atente la acordarea creditelor, au si politici de restrangere a creditarii si poate vor sa se retraga din anumite investitii riscante. Este inutil sa acuzam bancile ca nu dau credite, ca nu ajuta. Pana la urma, bancile sunt societati lucrative, care vand un produs care se cheama bani. Solutia este sa ajutam firmele sa aiba un dialog transparent cu bancile. In acest moment, bancile cer foarte multe informatii de la IMM-uri, pe care, de multe ori, acestea nu le pot furniza. Proiectul Unimpresa este sa facem un acord cu toate bancile. Avem un proiect care se cheama „Audit” si presupune ca bancile sa spuna de la inceput care sunt informatiile de care au nevoie. Asociatii Unimpresa vor fi ajutati sa-si faca dosarul cu tot ceea ce trebuie.

Conduceti o companie cu activitati in constructii si textile. Cum merg cele doua domenii in prezent?
Sectorul constructiilor a scazut foarte mult. Pe segmentul constructiilor, Euro­hol­ding a avut, anul trecut, o scadere a cifrei de afaceri de aproape 50%. In acest prim semestru din 2010 am recuperat, am avut o crestere de 15%, insa suntem inca foarte departe de valorile din 2008. Exista semnale de reluare a activitatii, insa destul de timide. Sectorul construc­tii­lor rezidentiale are cel mai mult de su­ferit, pentru ca destinatarii sunt per­soa­nele private. In conditiile de criza eco­nomica, persoa­nele fizice nu-si mai pot permite o casa, dobanzile au crescut si, astfel, se creeaza un blocaj.

In sectorul textilelor suntem mai increzatori, deoarece este legat de sec­torul auto, iar Romania a creat un pol al producatorilor de autoturisme. Van­zarile Dacia merg foarte bine si, astfel, si cei care furnizeaza parti compo­nente au de castigat. Pentru sectorul auto, Euro­holding produce material insonorizant si material textil pentru banchete.

Cum este pus in practica parte­ne­riatul intre statul italian si mediul privat pe pietele externe?
Italia are chiar un Minister al Comer­tului Exterior, care integreaza politicile de sprijinire a exportului. Italia este o tara de „transformatori”, nu dispune de materii prime si are o piata interna li­mi­tata. Cred ca si Romania trebuie sa in­vesteasca in aceasta cultura a exportului.

Romania ar trebui sa inceapa sa se gandeasca si la ce produce pentru ex­port, sa faca un brand „Made in Romania”. Orice simpla initiativa con­teaza, chiar si sa ai standuri la expozitiile interna­tio­nale, sa ajuti intreprinderile sa se in­drepte catre partea externa. De exemplu, daca Romania este puternica in sectorul textil si se face o expozitie in do­meniul textilelor, statul roman tre­buie sa spri­ji­ne firmele macar cu juma­ta­te din cos­turi pentru a se duce acolo. 

Cariera Luca Serena

• Nascut in 1962
• Licentiat in Administrarea Afacerilor la Universitatea Berkley (SUA)
• Din 2007 - presedinte si administrator delegat al grupului Euroholding din Timisoara
• Din iunie 2010 - presedinte al Unimpresa Romania, organizatie cu peste 700 de asociati