Pe parcursul ultimului an am fost abordat de foarte multe ori de catre diversi intermediari mai mult sau mai putin cunoscuti in legatura cu ac­tiu­nile emise de Fondul Proprietatea: ce pers­pective au, cu cat se vand, cu cat se cumpara, ce valoare au, cand vor fi listate, pe ce piata vor fi listate, daca am de vanzare, daca vreau sa cumpar etc. Realizez, de peste doi ani, la cererea unor clienti privati, monitorizari de presa si infor­matii despre Fondul Proprietatea, actiunile si por­to­foliul sau si am studiat diverse rapoarte de eva­luare sau doar estimari in legatura cu valoarea acestor actiuni. Sa ne amintim: Fondul Proprie­tatea a fost constituit de catre statul roman si a emis actiuni catre cei indreptatiti sa primeasca despagubiri pentru proprietatile pierdute in timpul comu­nismului.

Nu vreau sa pun in discutie principiile care au stat la baza respectivelor despa­gubiri (chiar daca sunt, in opinia mea, discu­tabile) sau mecanismele tehnice prin care cei indreptatiti de lege sau prepusii lor au ajuns in posesia actiunilor la Fondul Proprietatea si nici mo­dul in care unii investitori au dobandit pachete substantiale de actiuni pana in prezent. Nici nu am de gand sa discut modul in care Fondul Proprietatea a fost administrat pana in prezent, de catre cine si cu ce costuri. Vreau doar sa constat niste date si fapte si sa pun in discutie o situatie prezenta pe care nu o consider satisfacatoare: exista in prezent 3.725 de actionari privati (persoane fizice si juridice) care detin 43,92% din actiunile Fondului, respectiv peste 1,3 miliarde de euro la valoarea nominala a capitalului social care nu stiu exact nici ce valoa­re au actiunile lor si nici cand vor fi aceste actiuni inscrise la cota unei piete care sa le asigure, in caz de nevoie, obtinerea contravalorii in numerar, prin vanzarea respectivelor actiuni. In prezent, afacerile cu actiuni ale Fondului Proprie­tatea se desfasoara fara transparenta ceruta de astfel de operatiuni, prin intermediari uneori dubiosi, la costuri mari si fara certitudinea unor termene pentru finalizare, respectiv inregis­trarea efectelor tranzactiei si decontare. De la constitu­irea Fondului a existat promisiunea sta­tului ro­man ca acesta va fi administrat de pro­fesionisti (deci fara amestecul politicienilor) si ca va fi listat pe o piata.

Dupa cinci ani de la aparitie, Fondul Proprietatea este inca sub conducerea unor oameni a caror numire s-a facut pe baze poli­tice, ceea ce permite sa ne indoim de efi­cienta si buna-credinta a acestora, indiferent de calitatile sau reputatia lor profesionala, trecerea la adminis­trarea de catre o firma specializata (Franklin Templeton), desi a fost decisa si anun­tata de cateva ori pana in prezent, nu este inca efectiva, iar despre listarea pe o piata se discuta inca la nivel de principii.

Intre timp insa cererea si oferta de actiuni la Fondul Proprie­tatea, alimentate fie de nevoia unora de a obtine li­chiditati, fie de dorinta altora de a investi intr-un titlu cu perspective bune, fac ca preturile sa oscileze de la 0,25 pana la 0,65 lei pe actiune, in sus sau in jos, dupa cum apar stirile ca listarea este iminenta sau mai indepartata sau ca adminis­tratorul a preluat sau nu conducerea efectiva. Costurile unei tranzactii, de la comi­sioa­nele intermediarilor pana la durata tranzactiei si diversele taxe sunt incerte si au variatii foarte mari de la o tranzactie la alta. Din tranzactii care ating uneori sume de ordinul sutelor de milioane de dolari sau euro statul roman nu incaseaza nimic sau aproape nimic sub forma de taxe si impozite, pentru ca, de multe ori, nici nu se cunoaste pretul real al tranzactiilor.

Sa fie aceasta situatie de neevitat? Oare actionarii fondului (atat cei privati, cat si statul) nu sunt interesati de intrarea in normalitate sau chiar nu se poate realiza acest lucru? Eu cred ca se poate, si inca foarte usor. Este doar o chestiune de vointa (a actionarilor, dar si politica, pentru ca actionar majoritar este inca statul)! E drept, sa ceri vointa politica de la un guvern care nici nu mai stie exact in ce tara guverneaza ar putea fi o problema, dar poate ca domnul presedinte al tuturor cetatenilor Romaniei ar putea, intre doua strategii discutate in CSAT, sa se aplece si asupra unor probleme care nu tin de siguranta nationala, ci de buna­starea nationala.

Guvernul, avand prea multe preocupari in legatura cu taiatul cheltu­ielilor si reducerea sine­curilor pentru clientela politica, nu are timpul necesar pentru a se gandi serios la problematica Fondului Proprietatea, dar presedintele tarii cred ca i-ar putea veni in ajutor, macar declarand public sprijinul sau pentru reglementarea urgenta a situatiei Fondului Proprietatea. Exista in Roma­nia mai multe piete pe care actiunile Fondului Proprietatea ar putea fi inscrise la tranzactionare imediat: sisteme ale BVB, ale SIBEX, sau ale Asociatiei Brokerilor. O tranzac­tio­nare pe sistemul „CAN” al BVB sau pe piata OTC a Asociatiei Brokerilor nu ar impiedica cu nimic o listare ulterioara pe sisteme mai pretentioase de la noi sau din alte tari si nu l-ar incomoda cu nimic nici pe administratorul desemnat, Franklin Tem­pleton Investments.

O astfel de tranzac­tionare nu ar face decat sa aduca beneficii actionarilor, care ar obtine astfel niste conditii standardizate pentru vanzarea actiunilor, potentialilor investitori si statului, care ar castiga sume frumusele din impozitarea profiturilor obtinute din astfel de tranzactii. Din pacate, rivalitatile dintre conduce­rile institutiilor din piata de capital din Romania au condus la o situatie incredibila: una dintre institutiile din sistemul BVB, respectiv Depozitarul Central, a dat lovitura de gratie perspectivelor de a avea tranzactii civilizate inainte de listarea pe o piata majora, marind comisioanele pentru inre­gistrarea tranzactiilor cu actiuni la Fondul Pro­prietatea.

Desi pentru cei care nu cunosc prea multe detalii despre piata de capital romaneasca aceasta masura pare a fi una indreptata doar impotriva intermediarilor neautorizati si poate parea ca forteaza managementul actual al Fondului sa urgenteze pasii catre o listare, in realitate, aceasta masura este direct indreptata impotriva pietei OTC, pregatita de Asociatia Bro­kerilor. S-au auzit voci ca ar putea fi cazul sa se apeleze si la Consiliul Concurentei pentru a impiedica astfel de masuri si chiar si actualul director general al Fondului, Ionut Popescu, a protestat impotriva respectivei cresteri de tarife, dar… ca de obicei, nu s-a intamplat nimic.

Poate ca CNVM, care are atat interesul dezvoltarii pietei de capital din Romania, cat si pe cel al descu­rajarii practicilor neloiale si a intermedierilor in afara pietei, ar putea modera acest conflict dintre diversele organizatii din piata de capital si ar putea sa-i aduca pe toti la masa tratativelor pentru a propune impreuna solutia optima de tranzactionare a actiunilor Fondului Proprietatea aplicabila imediat, astfel incat sa avem conditii civilizate (transparente si standardizate) pentru astfel de tranzactii si venituri sporite atat pentru intermediarii profesionisti, cat si pentru institutiile pietei de capital si, nu in ultimul rand, pentru bugetul statului. Cred ca o propunere din partea CNVM, corelata cu o atitudine pozitiva din partea administratiei publice centrale ar putea avea efect. Din pacate, atitudini pozitive nu prea mai are nimeni in ziua de azi…