Senzational! Nu arestarea ziargiului OTV-ist, ci tupeul statului roman care dupa ce iti baga mana adanc pana la cot in buzunar, legal evident, prin taxe si impozite, vine acum si iti cere sa donezi din proprie vointa, deci fara sa te constranga, sa ii mai dai un ban ca sa treaca mai usor prin criza. Nici comunistii nu aveau tupeul sa-ti mai ceara o donatie dupa ce-ti luau totul, si nici macar hotii care va buzunaresc in autobuz nu mai au indrazneala sa va ceara si de-o paine apoi.

Dupa ce au adus un stat in pragul falimentului, Ba­ses­cu, Boc si cei 30.000 de reprezentanti ai camarilei po­litice se vad cu buzunarele goale, motiv pentru care se indreapta pentru a nu stiu cata oara catre popor, ca doar asta-i esenta democratiei, si ii cer sa doneze ca sa le salveze scaunele caldute. Inutil sa va spun ca acest lucru se intampla dupa ce au taiat din pensii si salarii, dupa ce bancile nu-i mai imprumuta ca pe vremuri, dupa ce FMI si UE nu prea mai par dispuse sa le dea bani etc.

Oare in Fondul de Solidaritate, unde prima data au fosnit bancnotele prezidentiale, intra si comisioanele de la licitatiile publice pe care Consiliul Concurentei le considera in proportie de 90% trucate? Trucate in fa­voa­rea celor 30.000 din clientela politica si in de­fa­voa­rea noastra, a tuturor, restul de cateva milioane. Atat de tru­cate ca daca nu fluturi un comision minim in fata vreunei comisii de licitatie nu mai ai sansa nici macar sa participi la vreun simulacru de proces de atribuire pe bani publici. Ce rost are sa va reamintesc ca aceste comisioane merg catre buzunarele celor care le-au finantat campania electorala a lui Basescu, Boc&com­pania pentru ca nu v-as alimenta decat inutil cu venin.

Oare in Fondul de Solidaritate intra si micile si marile atentii pe care functionarimea politica, dar si cea care-i acolo vesnica de ani de zile, le primesc ca sa poata sa treaca fie peste salariul mic, fie peste o rata mai con­sis­ten­ta la banca?

Oare in Fondul de Solidaritate pot intra profiturile substantiale ale bancilor sau ale marilor corporatii sifonate in afara prin gingase optimizari fiscale pe care un finantist, care doar este lasat sa-si faca treaba, i-ar putea baga lejer la evaziune fiscala? Dar cine sa poata sa ne spuna cat transfera afara bancile si multi­na­tio­nalele cand Fiscul nu a mai trecut sa le controleze de ani buni fie pentru ca acestea au in Consiliile lor de Ad­ministratie traficanti autohtoni de influenta, fie pentru ca fac plati in conturi externe la care noi ca simple tonomate sau ca simpli votanti nu vom avea acces niciodata.

Oare Fondul de Solidaritate poate spala pacatele unor renumiti infractori care parasesc puscariile calare pe armasari scumpi sau ale unor ministrese care au insomnii din cauza iminentei apropieri a scadentei unui credit de 3 milioane de euro? In final, Vladescu, vistier­ni­cul Fondului de Solidaritate, a ajuns noul papa care vin­de, in numele politrucimii, „iertaciuni” oricui este dis­pus sa salveze de la faliment un stat care-si asu­pres­te ce­ta­tenii.

Ce ironie a sortii sa salvezi prin bunavointa si so­li­da­ri­tate, ceea ce ani de zile s-a construit pe forta, in­ti­mi­da­re si constrangere.