Bruxelles trage semnalul de alarma. Telefoane mobile, fibra optica, baterii, panouri solare... Toate aceste pro­duse de inalta tehnologie depind, pentru fa­bricarea lor, de metale rare, precum galiu sau germaniu. Problema este ca ma­joritatea acestor materii prime de­venite strategice se afla in mainile unui grup restrans de tari. In primul rand este vorba de China. Un raport al Co­mi­siei Europene exprima ingrijorare fata de o eventuala penurie de 14 elemente, calificate „critice“ pentru industrie.

De­venita ea insasi mare consumator de aceste metale rare, China concentreaza in subsolurile ei cea mai mare parte a acestora. Astfel, Beijing controleaza 95% din productia mondiala de pamanturi rare (familie de metale utilizate la mo­toare hibride, lampi LED sau in nano­tehnologii), 87% din cea de antimoniu sau 84% din cea de tungstem (superaliaje, electrozi). Uniunea Europeana importa in totalitate cantitatile necesare de anti­mo­niu, cobalt, molibden, niobium, pla­tina, pamanturi rare sau tantal. Marea problema este ca printre primele 10 mari intreprinderi miniere mondiale, niciuna nu este europeana. Situatia este cu atat mai ingrijoratoare cu cat la inceputul acestei luni autoritatile de la Beijing au anuntat preluarea sub controlul statului a productiei de metale strategice. Scuza invocata: o mare parte din pamanturile rare sunt exportate ilegal, in mod frau­dulos.

Tarile lumii iau masuri de protectie

De altfel, numeroase economii emer­gen­te promoveaza o strategie de dezvol­tare industriala astfel conceputa incat sa limiteze folosirea rezervelor de me­tale rare pentru nevoi exclusiv interne. Puse in fata unei situatii cu adevarat critice, Occidentul a inceput sa ia masuri. Astfel, Franta a elaborat un plan de actiuni de securizare a aprovizionarii tarii cu aceste materii prime. Dosarul este considerat strategic in SUA, unde Pentagonul di­spune de un stoc strategic de metale rare pentru necesarul indu­striei apararii. Penuria ar putea interveni in urmatorii 20 de ani: in 2006, la nivel mondial s-au produs 152 de tone de gallium, dintre care 83% in China. In 2030, cererea va atinge 603 tone, de patru ori productia actuala. Pe de alta parte, principalele sectoare ale economiei euro­pene care utilizeaza aceste materii prime - de la constructii, chimie, auto, aero­nautica la echipamente industriale si electronice - numarau in 2006 mini­mum 30.000 de salariati la o cifra de afaceri combinata de 1.324 mld. euro. Aceste cifre vor creste odata cu dezvol­tarea acestor sectoare. Pentru a face fata unor potentiale riscuri de aprovizionare, UE recomanda un pachet de masuri:

• Elaborarea, la fiecare cinci ani, a unei liste cu materii prime critice pentru UE.
­• Adoptarea de masuri strategice pentru inlesnirea accesului la resursele primare.
• Dezvoltarea procedurilor de reci­clare a acestor materii prime sau a produselor care le contin.
• Incurajarea lucrarilor de cercetare care cauta inlocuitori pentru meta­lele rare.

Parteneriat european cu tarile africane

Comisarul european pentru Indu­strie si intreprinderi, Antonio Tajani, a precizat ca „actiunile preconizate de Europa pen­tru asigurarea necesarului ei de metale rare vor fi concentrate pe trei axe“. Alaturi de consolidarea acordu­rilor cu tarile care produc aceste materii prime
si dezvoltarea potentialului mi­nier al solului european, securizarea apro­vizionarii se va face inclusiv printr-un control mai strict al proceselor de re­ciclare. „Accesul la materii prime mi­ne­rale este tendonul lui Ahile al aprovi­zionarii Europei si al industriei sale“, a concluzionat Ulrich Grillo, responsabil al comitetului pentru materii prime al Federatiei industriilor germane. „Tre­buie sa gasim o solutie de corelare a stra­tegiilor noastre de dezvoltare si politicile noastre din domeniul materiilor prime“, a punctat, pe de alta parte, comisarul Tajani. Un prim pas in acest sens a fost deja facut. La 8 iunie, executivul euro­pean a avut o intalnire cu responsabili ai Uniunii africane pentru a schita un parteneriat vizand materiile prime, care se va materializa prin investitii europene in infrastructuri, cu precadere a celor din jurul bazinelor miniere.

Afganistan,  o „Arabie Saudita a litiului“

Surpriza: cercetatorii americani sustin ca Afganistanul poate castiga aproape 3 mld. $ din exploatarea zacamintelor sale de minereuri, printre care litiu, extrem de solicitat de industria electronica. Necunoscute pana acum, aceste rezerve, care cuprind in egala masura fier, cupru, cobalt sau aur, sunt atat de vaste, incat ar putea face din aceasta tara extrem de saraca una dintre cele mai bogate resurse de materii prime. Informatia, aparuta recent in cotidianul „New York Times”, are darul de a intensifica batalia intre marile puteri regionale, precum China, India sau Rusia, pentru un rol mai important in aceasta tara ravasita de razboi.

Doua companii chineze s-au angajat sa investeasca 4 mld. $ in mina de cupru de la Aynak, la sud de Kabul, cea mai mare investitie straina realizata pana in prezent in Afganistan. In 2010 a fost programat un concurs pentru exploatarea unei mine care contine 1,8 mld. tone de fier de inalta calitate si care este situata in regiunea montana Hajigak. Contractul este vizat de intreprinderi indiene si chineze. Printre celelalte descoperiri ale expertilor de la Pentagon si ale geologilor americani se numara importante rezerve de niobiu, metal utilizat la fabricarea otelului supraconductor, iar rezervele de litiu, componenta indispensabila a bateriilor reincarcabile destinate telefoanelor mobile, laptopurilor sau automobilelor electrice, sunt comparabile cu cele ale Boliviei, numarul 1 in lume la acest capitol. „Exista acolo un potential stupefiant”, declara zilele trecute generalul David Patraeus, seful trupelor americane din Irak si Afganistan. Citand o nota a Pentagonului, NYT estima ca Afganistanul, unde 142.000 de soldati ai fortei internationale lupta impotriva unei insurectii care castiga teren, ar putea deveni o „Arabie Saudita a litiului”.