Tot mai multi patroni isi ce­sio­nea­za actiunile sau partile so­cia­le ale firmelor, in ideea de a scapa de datorii. Aceasta me­to­da nu ii impiedica pe cre­di­tori sa dea de urma celor care au facut da­toriile, dar le ingreuneaza munca. Exe­cu­tivul pregateste o OUG cu scopul de a interzice instrainarea firmei in lipsa unui control fiscal.

Firmele private au acumulat datorii mari din cauza scaderii pietei, a blo­ca­jului financiar si a lipsei de facilitati fiscale. Actionarii si administratorii aces­tor firme cauta solutii pentru a scapa de datorii, iar raspunsul vine tot din piata. Pe site-urile de anunturi s-au inmultit ofertele de preluare a firmelor cu datorii, in schimbul unui comision. De exemplu: „Preluam societati cu datorii de orice natura (bu­ge­tul statului, furnizori, banci, leasing), prin Registrul Comer­tului, rapid si discret. Se schim­ba si domiciliul fiscal. Cel mai mic co­mision de pe piata”.

Cei care ofera astfel de servicii sunt firme de consultanta sau cabinete de avo­­ca­tura. Ei le ofera, aparent, ad­minis­tra­to­ri­lor si ac­tio­na­rilor firmelor cu datorii im­presia ca evi­ta res­pon­sa­bi­litatea da­to­riilor daca instraineaza ac­tiu­nile firmei.

Directia: paradisuri fiscale

Contactat telefonic, un astfel de in­termediar, care a solicitat anonimatul, a afir­mat ca vanzatorii sunt, in general, persoane care vor „sa scape” dupa ce au acumulat datorii, in general la bugetul de stat, sau persoane care nu au o evidenta contabila foarte clara la societatile res­pective si renunta, platind un comision.

„Aceste firme sunt cesionate catre com­panii offshore. In momentul in care eu am un client care doreste sa cesioneze o firma care are debite restante sau are alte probleme, atunci se in­fiin­teaza o com­pa­nie offshore, in general in SUA – Delaware si ce­sio­narea se face pe acea companie”, a mai spus sursa citata. Firmele scot la van­­za­re doar datoriile, pentru ca activele sunt scoase din so­cie­tate ina­in­te de cesiune. In­ter­me­dia­rul care foloseste firme offshore in­caseaza un comision de 10%-15% pentru firmele cu datorii mici si de 2%  in cazul datoriilor foarte mari. Tranzactiile de acest tip s-au inmultit incepand din no­iem­brie 2009. Ritmul de crestere s-a am­pli­fi­cat in ultimele doua luni, dupa ce a aparut un proiect de or­do­nan­ta de urgenta care va li­­mi­ta drastic ac­cesul la o cesiune de acest tip. Noua legislatie, care ar putea intra in vigoare pe 1 iulie, va obliga fir­mele sa trea­ca printr-un control fiscal inain­te de ce­siune. Din punctul de ve­de­re al profilului fir­melor care apeleaza la cesiune, pe primele locuri sunt do­me­niile confectii, trans­por­turi si constructii.

Oferta comerciala a intermediarului citat sustine ca, dupa semnarea con­trac­tu­lui, cel care cesioneaza nu va mai avea nici o responsabilitate cu privire la activitatea firmei, eliberandu-se chiar si un „contract de garantie” in acest sens.

Nu exista garantii reale

Site-ul custodie.ro mentioneaza ca, pentru preluarea firmelor cu datorii, sunt necesare urmatoarele documente: con­trac­tul de cesiune a partilor sociale sau a actiunilor, hotararea adunarii ge­ne­rale a asociatilor/actionarilor sau decizia aso­cia­tului unic, noul act cons­titutiv ac­tua­lizat si contractul de asistenta ju­ri­dica pentru reprezentarea la Registrul Comer­tu­lui. Reprezentantii societatii spun ca dau anunturi pentru preluarea de firme in masura in care au cereri din partea celor care vor sa preia firme, actionand exclusiv ca inter­me­diari. Ovidiu Neagu, managerul site-ului custodie.ro, spune ca unele ce­siuni se fac pentru ca vanzatorul sa faca mai dificila executarea datoriilor, aspect care nu poate fi garantat, sau pentru re­lan­sarea ac­ti­vi­ta­tii economice. „Pe noi nu ne intereseaza decat sa redactam actele si sa luam co­mi­sio­nul”, a afirmat Neagu.

Romeo Cosma,  Managing Partner al societatii de avocatura Cosma&Asociatii, confirma ca cesiunea firmei nu inseam­na posibilitatea de a evita raspunderea si de a ingropa datoriile. Cei care fac astfel de oferte „speculeaza naivitatea adminis­tra­to­rilor”.

Legea reglementeaza ca ad­mi­nis­tra­to­rii si alte persoane din conducerea fir­me­lor pot fi facute responsabile pentru starea de insolventa a societatii.

„In momentul in care se stabilieste ca organele de conducere ale societatii au desfasurat activitati care fie au deter­mi­nat apa­ritia starii de insolventa, fie au men­ti­nut activitatea societatii, desi aceas­ta era in insolventa, atunci ju­de­ca­to­rul sindic poate obliga organele de con­du­cere sa suporte o parte sau intreg pasivul societatii. Daca ei au facut cesiu­nea deja si s-a schimbat actionariatul – n-are nicio relevanta - ras­pun­derea ra­mane. Daca dupa cesiune se schim­ba si adminis­tra­to­rii, la fel. Legea poate sta­bili ca res­pon­sa­bi­li­tatea sa apar­ti­na si vechilor ad­minis­tratori”, a afir­mat Cosma.

Astfel, judecatorul sindic poate apre­cia ca vanzarea a fost facuta cu scopul de a evita raspunderea. 

Ordonanta pregatita de guvern va modifica legea privind evaziunea fiscala si Codul Fiscal, in sensul in care statul va avea o garantie in plus asupra res­pon­sa­bi­li­tatii organelor de conducere ale so­cie­ta­tilor. De asemenea, creditorii se vor putea opune efectuarii cesiunilor intr-un mod mai mai simplu.

Deputatul PDL Cristian Boureanu, campion in domeniu

• „Financiarul” a dezvaluit, la inceputul acestei luni, ca deputatul PDL Cristian Boureanu a vandut, in ultimii doi ani, doua firme indatorate catre cetateni irakieni, pe care ulterior nimeni nu i-a mai gasit.
• Potrivit datelor de la Monitorul Oficial, Boureanu a vandut in ianuarie 2010 firma Topanel Metecno Trading catre doi cetateni irakieni, Kadem Ahmed si Omar Feisal.
• Ultimul dintre acestia fusese implicat anul trecut si in preluarea firmei „Crimbo Prod Carn“, cumparata de alti irakieni de la Cristi Borcea, actionarul echipei Dinamo Bucuresti, un prieten apropiat al lui Boureanu.
• Firma lui Boureanu avea la momentul vanzarii datorii de 6 milioane de lei catre diferiti creditori.
• Boureanu a mai aplicat aceasta metoda si in 2008, cand si-a vandut catre alti doi cetateni irakieni firma Bar Operator, cu datorii totale la vremea respectiva de aproximativ 1,9 milioane de lei, din care o buna parte erau catre bugetul de stat.