Gata, avem un guvern nou-nout: Boc 5. E ca in serialul acela cu scotianul nascut in muntii „nu stiu cum” pe la 1400 si care nu moare decat daca-i tai capul. In rest, cu cat il ciuruiesti mai mult cu atat pare mai in for­ma. Din nefericire, viata bate filmu’. Nemuritorul nostru a scapat de sabia Parlamentului, si-a pastrat capul pe umeri, iar apoi s-a cracanat ca Maclaud sa-l incarce la­se­rele alea, sau fulgere, ce sunt. 

Acum este si mai pu­ter­n­ic, si mai responsabil, si mai harnic, si mai destept. Pu­tem sta linistiti. Totusi, ma roade o chestie, apropo de ina­micii care-i ameninta premierului viata vesnica si pe care acesta vrea sa-i puna la pamant definitiv si apoi sa urle din nou catre cer: „a’im za onli oan!!”. Bun, cine sunt ei, inamicii? Pai am vazut foarte clar, cateva milioane de ro­mani. In ziua motiunii, la Parlament, m-as fi asteptat ca democratia autohtona sa fie aparata de multa lume, de sindicate, de ONG-uri, de politicieni, de judecatori, de... Si ce-am vazut pa­na la urma? Multi pensionari care au sfidat canicula in­cer­cand sa-si apere drepturile. Cu voie sau fara voie, ei au ajuns singurii aparatori ai valorilor democratice din aceasta tara.

Altcineva nu mai exista, sindicatele „dezbat” planuri de doua luni incoace, iar tinerii au treaba la disco­teca pana in zori. Trist este ca nu avem un garant al drepturilor si libertatilor cetatenesti nici la nivel de institutii. Armata „nu discuta ordinele” si inghite pe nemestecate taierea tuturor drepturilor cu 25% nu numai a soldelor, Curtea Constitutionala habar nu are de art. 47 alin. 1, judecatorii intra in vacanta, po­­litistii aduc de acasa consumabile ca sa poata instru­menta un do­sar, fiecaruia i s-a dat ceva de ru­megat astfel incat sa uite de necazuri. Asa­dar, pensionarii sunt singurii care combat o po­li­ti­ca economica gresita. Ies in strada, se arunca peste jandarmi, organizeaza marsuri, striga lozinci.

Acum nu ne pasa de asta, iar multora dintre cei afectati de saracie nu le este rusine ca altcineva le apara dreptul la un nivel de trai decent. Sper sa nu ne dam seama de nimicnicia in care traim abia cand va fi prea tarziu. Atunci cand Ma­clau­dul autohton va taia capetele batranilor nostri si, spre surpriza noastra, va ramane numai unul: El, pre­sedin­tele-jucator, contemporan cu Traian si Decebal, observator al bataliei de la Rovine, cel care i-a scos dintii lui Sinan Pasa, Ecaterina Teodoroiu in persoana, Ana Pauker si Gheorghiu Dej in acelasi timp, intr-un cuvant, cel din care ne tragem. Pardon, cel de la care ni s-a tras.