Ceea ce s-a intamplat ieri in Piata Victoriei a fost mai mult decat un miting de protest. A fost o constatare a falimentului cla­sei politice, dincolo de falimentul financiar al Romaniei. Cei mai multi dintre manifestanti au venit in organizarea sin­dicatelor, dar au fost si multi protestatari manati de dis­perarea de acasa. Si inca nu au simtit efectele masurilor de austeritate ce vor fi luate.

Ceea ce traim acum nu este doar rezultatul politicilor pagu­boase ale guvernului Boc, nici ale guvernului Tariceanu, spre care incearca Traian Basescu sa transfere respon­sabilitatea falimentului. Este rezultatul politicii romanesti din ultimii 20 de ani. Fiecare dintre cei care au trecut pe la guvernare are partea lui de vina si de neasumare a esecului. Romania a dus lipsa de vizionari politici, care sa croiasca statul in primul rand si societatea mai apoi. Romania a avut in schimb parte de partide tip societati comerciale, care au sufocat economia. Mai intai au praduit-o prin procesul de privatizare-acaparare, dupa care au subjugat-o prin retelele clientelare pe care le-au creat.

Fiecare partid cand a ajuns la putere a distribuit parghiile statului oamenilor de „casa” si a incercat sa obtina pentru sine profituri cat mai mari. Asa s-a construit un stat stramb si ineficient, siluit de fiecare guvernare in parte. Asa s-a pierdut sansa crearii clasei de experti, de functionari publici specialisti, apolitici, care sa rezis­te sub orice guvernare si sa asigure o administrare ­sanatoasa indiferent de culoarea politica a puterii. Fiecare par­tid cand a venit la guvernare a ras ce a gasit, si-a adus pro­pria garnitura in administratia centrala si teritoriala, creand frustrari, deprofesionalizari si, nu in ultimul rand, costuri financiare pentru stat.

Din cauza acestor anomalii au fost ratate rand pe rand reformele din sanatate, educatie, asistenta sociala, justitie. Nota de plata a politicilor paguboase din ultimii 20 de ani se releva acum, pe fondul crizei mondiale, care ataca cel mai mult sistemele slabe, fara anticorpi economici. Tari care au iesit odata cu noi din oranduirea socialista, precum Polonia, Cehia, Slovenia, au construit altceva in ultimii 20 de ani si acum stapanesc efectele crizei.

Fatalitatea asta a mostenirilor succesive de dupa Revo­lutie nu poate fi insa invocata de actuala guvernare. Res­ponsabilitatea gestionarii crizei revine exclusiv celor aflati la „butoane”, indiferent de istoricul faptelor. Iar gu­vernul Boc demonstreaza ca nu face fata provocarilor. Ia deci­zii pripite, comunica prost, nu accepta dialogul politic si asculta doar de Cotroceni.

Toate acestea puse peste lipsa totala de credibilitate a guvernului duc la o respingere a masurilor de austeritate de catre populatie. Or, in acest moment, cel mai important demers este tocmai ridicarea nivelului de acceptare a reducerilor de venituri, prin intelegerea contextului. Guvernul Boc este departe de asa ceva. S-a retras sub un clopot de sticla, iar oamenii vor iesi din ce in ce mai mult in strada. Si s-ar putea ca, peste cateva luni, mitingurile de protest sa nu se mai incheie in ritmuri de „Dansul pinguinului”, ci intr-un registru dramatic.