Criza din Grecia este criza pro­fun­da a datoriei publice - criza care atinge toate tarile membre ale zonei euro si va sfarsi prin a le cuprinde pe cele mai putin industrializate. Nu  va fi suficient sa se faca putina ordine in conturile publice, sa se salveze Grecia de la faliment si sa se linis­teas­ca creditorii Spaniei si ai Portugaliei… stiti deci, cine vine la rand?!

Falimente statale exista de 2.000 de ani: Imperiul Roman a cazut pentru ca imparatii romani si-au inselat creditorii pri­vati, sumerienii si egiptenii au fost pri­mele civilizatii care au trecut prin fali­men­te nationale. Filip al II-lea al Spa­niei si Lu­dovic al XIV-lea, alt fali­men­tar cele­bru, au obtinut mereu bani, mai ales de la ban­cile protestante din Geneva. Asa-nu­mi­ta Glorious Revolution din 1688, care a fa­cut din Parlamentul englez ins­tan­ta le­gis­lativa unica si suprema, nu este altceva de­cat o revolutie fiscal-politica. Dat fiind ca parlamentarii erau, datorita po­zi­tiei lor eco­nomice, si cei mai mari creditori ai ta­rii, acestia au insistat pentru plata re­gu­lata a datoriilor, noul aranjament fiind atat de eficient incat statul britanic platea da­­toriile in mod regulat chiar si in raz­boinicul secol al XVIII-lea, cand datoria statului ajunsese la peste 200 la suta din PIB.

Egiptul a ajuns din nou, in 1870, in in­ca­­pacitate de plata, moment in care Marea Britanie a trecut la controlul direct al finantelor sale si a ocupat mult ravnitul Canal de Suez. Chiar si Imperiul Otoman a trebuit sa permita puterilor occidentale, dupa falimentul national din 1876, sa exer­cite o influenta directa asupra poli­ticii sale fiscale. La sfarsitul secolului al XIX-lea, ca si acum, fluxuri mari de capital de la bancile inter­natio­nale curgeau catre piete­le emergente, investitorii fiind con­vinsi ca exploatarea uriaselor rezerve de materii prime va aduce un mare profit timp de decenii in­tregi. Argentina in­tro­dusese stan­dardul aur, ceea ce parea sa dea o stabilitate extraordinara monedei sale nationale, la fel cum introducerea euro a ajutat Grecia sa obtina un rating de tara deosebit de bun si a indemnat investitorii la un com­portament lipsit de precautie. In mo­mentul in care cresterea economiei mondiale a incetinit, iar pre­turile la mate­rii prime au scazut, Argentina a ajuns rapid, in 1890, in inca­pacitate de plata. Banca Baring Brothers ameninta sa se prabuseasca si a facut apel la Banca Angliei, aceasta reusind doar cu mare greu­tate sa evite panica in City lon­do­nez. Criza argentiniana s-a raspandit in intrea­ga America Latina, iar in 1893 a atins Africa de Sud, Australia si SUA, asa incat in anii ‘90 ai secolului al XIX-lea cateva zeci de tari au ajuns in incapacitate de plata.

Revolutia rusa din 1917 a fost una dintre cele mai mari catastrofe pentru in­ves­titorii occidentali, bolsevicii natio­na­li­zand nu doar intreprinderile private, ci abolind imediat si datoriile externe. Daca URSS ar fi fost un stat slab si mic, probabil ca ar fi fost imediat cucerit de puterile occidentale. Germania s-a salvat ca stat dupa Primul Razboi Mondial printr-o hiperinflatie galopanta.

Daca pana la inceputul secolului al XIX-lea era ceva obisnuit ca Franta, Spania sau statele germane sa ajunga in inca­pa­ci­tate de plata, acest lucru abia daca s-a mai intamplat in ultimii 200 de ani. Din acest motiv, falimentele statale nu sunt comparabile cu cele de firma. Firmele vin si pleaca, statele raman. Remarcabil in istoria falimentelor ale ultimilor 2.000 de ani nu este continuitatea dintre trecut si prezent, ci progresul obtinut de tarile cele mai bogate privind rambur­sa­rea dobanzilor din datorii si a datoriilor.

Globalizarea si falimentele

Imprumutul financiar pentru Grecia, ca sa nu devina primul stat contemporan ce intra in faliment, este un inceput ale carei urmari Uniunea Europeana nu le-a calculat suficient. Grecia supraindatorata va beneficia de un plan de salvare comun UE-FMI de 110 miliarde de euro, dintre care 80 de miliarde in sarcina zonei euro, iar restul in sarcina Fondului Monetar International. Acordul privind alocarea acestei sume a fost incheiat duminica, 2 mai a.c., la Bruxelles, in urma unei reu­ni­uni a ministrilor de Finante din zona euro. In schimbul ajutorului interna­ti­o­nal, guvernul grec a dez­valuit un plan de aus­teritate prin care sa rea­lizeze economii supli- mentare de 30 de mili­arde de euro in urmatorii trei ani, totul in ideea de a reduce deficitul public sub pragul de trei pro­cente din Produsul In­tern Brut pana la finele lui 2014. Concomitent cu decizia UE de a acor­da in sfarsit Greciei impru­mu­tul solicitat, agentia americana Stan­dard&Poor’s a redus ratingul datoriei su­verane a Greciei. Actiunile bancilor gre­cesti au scazut ime­diat dupa anun­tarea deciziei S&P de a cobori ratingul Greciei, cu peste noua la suta - cea mai mare cade­re din ultimele 18 luni. Mai mult, ra­tin­gu­rile datoriei suve­ra­ne a Portugaliei si Spa­niei au fost succesiv retrogradate, la finalul lunii aprilie, de una dintre cele trei mari agentii de rating din lume, Standard&Poor’s, provocand o adevarata panica pe pietele bursiere.

A fost inlaturat „raul cel mic”: Grecia nu a intrat in faliment. Asupra „raului cel mare”, tarile europene, cu atat mai mult SUA, Brazilia, Rusia, India si China, dar si alte tari puternice pe mapamond, nu s-au pus de acord si probabil le va fi foarte greu, daca  nu imposibil, sa o faca. Pentru ca ac­tua­lele state dezvoltate isi intemeiaza bu­nastarea pe libertatea de circulatie a mar­furilor, capitalurilor si persoanelor. Aceasta libertate nu poate fi refuzata com­pe­titorilor daca tarile dezvoltate vor sa aiba cu cine sa dezvolte o competitie... Iata mai jos principalele opinii emise in tarile dez­vol­tate cu privire la „raul cel mic” - salvarea de la faliment a Greciei. Daca veti avea timp „sa cititi printre randuri”, veti afla, nu fara surprindere, ce situatie paste Romania.

Grecia. Programul de asistenta finan­ciara inter­nationala care salveaza Grecia, ca tara, de la faliment prevede furnizarea de credite totalizand 110 miliarde de euro pe trei ani. In 2010 Grecia va primi de la statele din zona euro 30 de miliarde de euro sub forma de credite bilaterale coor­donate, cu o dobanda in jurul nivelului de 5%. O prima transa a asis­ten­tei din acest an va fi livrata Atenei inainte de 19 mai, data scadenta la care Grecia trebuie sa rascumpere un pachet de euro-obligatiuni in valoare de 8,5 miliarde de euro.

Germania a anuntat ca va contribui la pa­chetul de asistenta pen­tru Grecia cu 22,4 miliarde de euro, din care 8,4 mi­liar­de de euro in primul an. Partea ce revine con­tributiei fiecarei tari este calculata pe baza procentajului detinut de statele din zona euro in capitalul Bancii Centrale Europene, la data de 1 ianuarie 2009.

Guvernul german a adoptat pe 3 mai, intr-o reuniune extraordinara, proiectul de lege care permite deblocarea fondu­ri­lor destinate Greciei, prima etapa a pro­ce­sului menit sa asigure activarea com­­po­- nen­tei germane a planului de ajutor pen­tru Grecia si sa permita bancii pu­blice KfW sa acorde Atenei impru­mu­tul de 8,4 miliarde de euro, carora ar urma sa li se adauge alte 14 mld. euro in 2011 si 2012.

Unda verde data de guvernul federal lanseaza o procedura accelerata, care  cu­prinde examinarea proiectului in trei lecturi succesive si aprobarea sa de catre Bundestag in aceasta saptamana, un proces care de obicei dureaza mai multe luni. Camera legislativa superioara, Bun­destag, s-a reunit deja pe 7 mai a.c. Aceas­ta procedura accelerata a provocat ne­­mul­tu­miri din partea unor parla­men­tari, insa validarea proiectului este certa in ambele camere, unde coalitia de gu­ver­namant conservator-liberala dispune de majo­ritate.

Franta. Ministrul fran­cez de Finante, Christine Lagarde, a aparat pe 3 mai a.c. pachetul de asistenta financiara de 110 miliarde de euro destinat Greciei, finan­tat de UE si FMI, afirmand ca acesta „nu este o donatie, nu este o subventie”, ci un im­pru­mut care va obliga Grecia sa-si puna in ordine finantele publice. Franta va con­tri­bui cu 20,7 la suta din totalul im­pru­mu­tu­lui, adica 16,8 miliarde de euro, in urmatorii trei ani, la o dobanda fixa de cinci la suta. In 2010, Franta va impru­mu­ta Grecia cu 3,9 miliarde de euro, ceea ce nu va determina executivul francez sa mo­difice planificatele emisiuni de obli­ga­tiuni. Dar in 2011, 2012 si 2013, Franta va majora vanzarea obligatiunilor, pentru a acoperi inca 12,9 miliarde de euro.

Tot pe 3 mai a.c., Christine Lagarde a pre­zentat Camerei Inferioare a Parla­men­tu­lui francez un amendament la buget care va permite acordarea ajuto­rului financiar francez catre Grecia. In aceeasi zi, ministrul francez de Finante a criticat agentiile de evaluare financiara, pentru ca ar fi adancit criza cu care se confrunta Grecia, si a anuntat ca va imputernici autoritatile franceze de reglementare a pietei sa monitorizeze activitatea lor. Te­me­rile privind proble­mele financiare ale Greciei s-au ampli­ficat dupa ce agentia Stan­dard&Poor’s a coborat ratingul pen­tru datoriile pe termen lung si pe termen scurt ale Greciei, perspectiva asociata fiind nega­tiva. (va urma)

Criza elena, in cifre comparate cu Romania

Produs Intern Brut

•  236,5 miliarde de euro este PIB-ul Greciei
• 126 miliarde de euro este PIB-ul Romaniei

Datorie publica

•  266,3 miliarde de euro este datoria publica a Greciei, reprezentand 120% din PIB
• 27,5 miliarde de euro este datoria publica a Romaniei reprezentand 21,8% din PIB

Deficit bugetar

•  30 de miliarde de euro este deficitul bugetar al Greciei
• 9,2 miliarde de euro este deficitul bugetar al Romaniei

Salariul minim

•  681 de euro este salariul minim lunar al unui grec
• 136 de euro este salariul minim lunar al unui roman.