Intr-o societate romaneasca dominata de paradoxuri, nici macar fotbalul, „sportul rege” ce starneste atatea pa­siuni, nu putea face exceptie. Daca inainte de 1989, la nivelul echipelor de club au existat rezultate pe plan international, unele chiar rasunatoare, dar rasplatite inzecit mai putin in raport cu performanta in sine, acum situatia este exact pe dos: sunt bani destui, dar lipsesc performantele. Iar acest lucru revine obsesiv in actualitate odata cu fiecare inceput de Florar, luna in care acum exact 24 de ani Steaua Bucu­resti devenea campioana Europei.

Duckadam - Iovan, Belodedici, Bum­bescu, Barbulescu - Balint, Balan, Bölöni, Majearu - Lacatus si Piturca. Aceasta este prima echipa de fotbal din blocul co­munist care a castigat cel mai ravnit tro­feu intercluburi, Cupa Cam­pionilor Eu­ropeni. O satisfactie unica in fotbalul ro­ma­nesc si, din pacate, fara nici cea mai mica speranta de a fi egalata vreodata. Va mai amintiti? „Hai Ducka­dam!... Ducka­dam apara… Am casti­gat Cupa… Cupa Campionilor Euro­peni e la Bucuresti!” Sunt cuvintele  finalului de meci ale comentatorului finalei de la Sevilla, Teo­harie Coca Cosma, care, gatuit de fericire, ne-a teleportat parca si pe noi in Occident, pe cei  5,10,12 milioane de romani sau cati om fi fost cu ochii lipiti de televizor in acea noapte memorabila de 7 mai 1986. Antrenorul de atunci, Emeric Ienei, a retrait clipele de bucurie de acum doua decenii si juma­tate, pigmentate cu cifrele care le-au ras­platit marea performanta: „Inca inainte de a pleca la Sevilla, eu am participat la o sedinta cu ministrul Apararii, Vasile Milea, Dumnezeu sa-l odihneasca!, in care am solicitat ca, in cazul unei victorii, fiecare jucator sa primeasca, pe langa sumele de bani promise, si o avansare in grad, toti fiind militari. S-a aprobat acest lucru, dar noi n-am vazut nici pana-n ziua de azi steluta in plus pe umar. Mai mult, am plecat in Spania cu o diurna de trei dolari pe zi, plus cazare si masa, bani pe care am fost nevoiti sa-i justificam la centima la intoarcerea in tara. Pentru aceasta perfor­manta am primit fiecare suma de 20.000 de lei, plus cate o masina de teren ARO, pe care am vazut-o efectiv abia dupa un an, toate fiind extrarulate, doar veneau de la Armata, cu peste 100.000 de km la bord. Asta in contextul in care la conferinta de presa de dupa meci un ziarist spaniol mi-a zis ca cei de la Barcelona ar fi incasat 50.000 de dolari/jucator. Noi nici nu puteam sa visam la o asemenea suma. Ne-am mul­tumit cu putin. Dupa ce am ajuns in tara, cei de la Real ne-au invitat la un turneu la Madrid, pentru care ne-au oferit 40.000 de dolari, plus casa, masa. L-am rugat atunci pe Valentin sa faca intr-un fel si sa ia un avans pe care sa-l imparta ju­catorilor in contul acestei sume, iar el, intelept, a inteles acest lucru si asa a facut. Astfel, baietii au mai primit cate 500 de dolari”, a povestit Ienei pentru „Financiarul“. El si-a exprimat mahnirea pentru faptul ca statul e complet dezin­teresat de soarta fotbalis­tilor care au adus glorie acestei tari si care nu se regasesc in niciun articol de lege privind renta viagera ce le revine meda­liatilor olimpici, mondiali sau europeni.

Reusita Stelei de-atunci, cu banii de astazi...

Daca acum doua decenii si jumatate UEFA ar fi acordat macar a zecea parte  din sumele vehiculate astazi in Champions League, Steaua ar fi incasat doar din meciurile disputate in fazele superioare ale competitiei (tu­rul II - optimi, turul III - sferturi, semifinale, finala) aproximativ doua milioane de euro. Adica exact cat le ofera Adrian Porumboiu vasluienilor daca vor castiga titlul de campioni. Ai Romaniei, atentie! Sistemul de des­fa­su­rare a Cupei Campionilor Europeni era atunci cu meciuri eliminatorii din primul tur  (la start erau 32 de echi­pe campioane), fara sa existe vreo premiere de la forul european. Sumele vehiculate astazi sunt insa de-a dreptul fabuloase, mirajul banilor fiind mult mai puternic decat performanta in sine. De exemplu, Uni­rea Urziceni, o „neica nimeni” in Europa, a incasat anul trecut, dupa participarea in Liga Campionilor, aproa­pe 17 mil. euro (!), fara sa atinga primavara europeana. In 1986, Steaua Bucuresti a trecut rand pe rand de Vejle BK (campioana Danemarcei) - turul I, de Honved Budapesta (campioana Ungariei) - turul II, de Kuusyi Lahti (campioana Finlandei) - turul III, de Anderlecht (campioana Belgiei) - semifinala si de FC Barcelona (campioana Spaniei) in finala ( 2-0, la penalty-uri).

Deschizatoarele de drumuri europene, Craiova si Dinamo, 100.000 lei/jucator pentru ca au ajuns in semifinale

Intr-un interviu acordat in august 2009 site-ului stelisti.ro, Valentin Ceau­sescu, conducatorul din umbra al echipei din Ghencea de dinainte de revolutie, a povestit cateva picanterii despre  modul in care erau stimulati fot­balistii in anii ’80, cu ce sume si de catre cine. „Dupa ce ajunsesera in semi­finalele cupelor europene, Craio­va si Dinamo au fost premiate foarte bine, adica ceva de ordinul a 100.000 de lei de jucator. Noua (Stelei - n.r.), Comitetul Executiv al PCR ne-a apro­bat o prima de 12.000 de lei + ARO de la Armata. Ulterior mi-a povestit Taher (actualul om de afaceri Fathi Taher - n.r.) ca a mai dat si el niste bani, asa cum Vardinoianis le-a oferit ju­catorilor si familiilor acestora o va­can­ta de o saptamana in Grecia”, a de­cla­rat Valentin. Legat de  armatorul grec Iorgos Vardinoianis, presedintele lui Panathinaikos in 1986, „Gazeta Spor­tu­rilor” a dezvaluit anul trecut cum in vara lui ’88 acesta a fost gata sa puna pe masa celor de la Steaua su­ma de 8 mil. dolari pentru a-l aduce pe Gica Hagi la Atena. Transferul nu s-a produs insa din pricina  refuzului categoric al lui Nicolae Ceausescu. Fiul presedin­te­lui comunist a dezva­luit tot pentru „stelisti.ro” si pe ce prime se jucau in acei ani de dictatura si saracie lucie. „Din ceea ce stiu, toate echipele roma­nesti aveau la victorie 2.000 de lei acasa si 4.000 de lei in deplasare (salariul era cam 3.500 de lei - n.r.). In plus, dupa 1988, prin contractul cu Ford, jucatorii Stelei aveau prime suplimentare in dolari pentru meciurile interne si in­ter­­nationale. Iar la acel 11-0 de pomina cu Corvinul, stiu ca era o prima de 100 sau 200 de lei pe gol inscris. A fost insa o exceptie. Si nu asta a fost mo­ti­va­tia acelui scor, ci dorinta jucatorilor de a se razbuna”, a mai punctat Va­len­tin Ceausescu. De mentionat ca un pro­fesor de scoala generala castiga in ’86 aproximativ 2.500 de lei pe luna, iar un inginer cu ceva vechime ajun­gea la circa 3.500 de lei. Antrenorul Emeric Ienei avea atunci gradul de lt. colonel si incasa lunar, potrivit spu­selor sale, circa 5.000 de lei.

Senatorul Anghel Iordanescu, insensibil la suferinta fostilor colegi de echipa

Campionii europeni din 1986 sunt dezamagiti de felul in care sunt tratati de statul roman. Nici la 24 de ani dupa per­formanta obtinuta la Sevilla Majearu, Balan, Barbu­les­cu, Duckadam, Pistol - cinci dintre jucatorii care au facut parte din echipa de aur a Stelei, carora destinul le-a cam intors spatele in ultima vreme -, chiar si ceilalti, nu au fost recompensati asa cum se cuvine din punct de ve­dere financiar. Au tot sperat ca fostul lor coleg, an­tre­norul metamorfozat in senator Anghel Iordanescu, sa-si in­drepte atentia si spre ei. Au trecut insa aproape doi ani de cand „nea Puiu” se-nvarte prin Parlamentul Ro­ma­niei, dar n-a avut nicio initiativa prin care sa-i ajute. Statul ro­man acorda in prezent rente viagere (1,5 salarii medii bru­te pe economie in functie de performanta) numai me­d­aliatilor la competitiile europene, mondiale si olimpice.