Ministrul Economiei a intrat in cercul exclusivist al gu­vernantilor cu poalele-n cap. Al celor care-si ridica fustele nu pentru a ne arata ce au pe dedesubt, ci pentru a-si acoperi gura cu tivurile murdare de atata tarat pe jos. El sta langa mari oameni de stat, Emil Boc („derbedeul dracului“, microfonul smuls unui jurnalist), Elena Udrea (care „se ocupa informativ“ de un alt gazetar), Radu Berceanu (care a pus pene in fund unui nefericit, si nu ma refer la Mircea Badea), Traian Basescu (alegeti dumneavoastra exemplul preferat de mitocanie din galeria prezidentiala).

Gata, Adriean Videanu nu mai are ce invata de la ei, ieri a absolvit „sudalma cum laude“ examenul de marlanie la adresa presei si a ideii de informare publica.

O jurnalista de la Realitatea TV, care s-a prezentat ca atare, l-a intrebat, dupa sedinta de guvern de ieri, daca a primit raspuns de la Comisia Europeana in privinta cererii sale de incompatibilitate (ministrul Adriean Videanu ar vrea sa-i aprobe niste fonduri structurale patronului Adriean Videanu de la Marmosim). Si acum, sa facem analiza reactiei ministrului, pe componente. Expresivitate faciala: nota 9+. S-a apropiat foarte mult de uimirea Elenei Udrea, amintiti-va figura ei cand a fost intrebata daca a sunat la un post de radio dandu-se drept o admiratoare a Elenei Udrea. Ramane singurul 10 curat din istoria fatarniciilor guvernului Boc. Replica: nota 8. Nu a improvizat, nu a venit cu nimic nou fata de obisnuitul „nu cred ca face obiectul conferintei de presa“. Viteza de reactie: nota 7. A ezitat cam mult, era pe punctul de a se balbai, chiar inainte de punctul culminant. Marlanie: nota 10.

„Sunteti de la «Cancan» sau de unde?“, a incercat ministrul sa arunce in derizoriu o intrebare legitima si de maxima actualitate. Repet, jurnalista precizase clar de la ce redactie provine, inainte de a adresa intrebarea ministrului.

Socanta este, dincolo de opacitatea guvernantilor, cu care sa spunem ca ne-am obisnuit, mentalitatea lor. Norma lor morala, pe care ai impresia ca o iau din tabloidele amintite. Decenta, ajunsa la pragul cel mai de jos. In ultima instanta, barbatia lor. Sau, ma rog, lipsa ei. Pentru ca nu vad in ce alt registru poate fi citita scrisoarea ministrului Videanu catre Comisia Europeana.

Este clar pentru oricine ca a aproba, dintr-o pozitie publica, un avantaj pentru firma ta, inseamna incom­patibilitate. Pentru cei care mai au dubii, exista si un articol de lege in acest sens. In ultima instanta, se poate interpreta ca a fi ministru, dedicat unei misiuni publice, presupune unele sacrificii, renuntarea la unele privilegii de privat.

Dar nu, ministrul Videanu neaga evidentele si incearca o intrebare la Comisia Europena, poate ii gaseste in zi de gratie si prinde o aprobare, poate cantareste mai greu daca trimite scrisoarea pe faxul de la minister, nu de la fabrica. Nu conteaza ce spune opinia publica, nu are importanta ce zice bunul-simt comun, am patalama de la Europa, care-mi da voie sa aprob fonduri structurale pentru fabrica mea. Sa ne mai mire atunci raspunsul de ieri al ministrului la intrebarea jurnalistei? E doar o placa de marmura in zidul dintre ei si opinia publica. Marmura de cancan.