Afaceri 1 Aprilie 2010, 11:46, Vlad Barleanu

Licitatiile cu obiecte de arta - intre investitii de portofoliu si comert de lux

Prima tranzactie de un milion de euro pentru un tablou romanesc este asteptata in maximum sase ani

Cumparatorii de arta vad intr-un tablou sau intr-o sculptura o investitie pe termen lung. In 2009, volumul pietei s-a redus cu 40%, preturile au scazut putin sau au ramas la acelasi nivel, dar pe termen lung castigul este garantat.

Specialistii caselor de licitatii sunt de acord ca investitia in arta aduce unul dintre cele mai bune randamente de pe piata si nu se depreciaza niciodata pe termen mediu si lung. De altfel, casa de licitatii Artmark a introdus trei indici lunari de tip bursier - Artmark Invest, Artmark Conservator si Artmark Lichid, iar tot mai multi oameni cu bani privesc piata de arta ca pe o piata investitionala alternativa. Potrivit calculelor facute de Artmark, randamentul mediu anual al investitiilor in arta a fost, in ultimii ani, peste cel oferit de indicele BET, imobiliare, plasamente in euro sau in aur. Pentru ultimii 15 ani, randamentul mediu anual a fost de 27% - calculat la nivelul intregii piete a licitatiilor de arta. Pentru urmatorii ani, se asteapta un randament mediu anual intre 35% si 45%.

„Piata de arta este asemanatoare cu piata terenurilor din anii ’90, potentialul este imens”, afirma Manuela Plapcianu, presedintele si directorul general al Artmark.

Ariadna Zek, expert al casei de licitatii Monavissa, spune ca arta este singurul capitol din comert in care adaosul nu este limitat.

„Este o investitie mult mai lichida, un teren il vinzi mult mai greu decat arta. Exista lucrari in care profitul se marcheaza dupa o luna, dupa un an, cinci sau 10 ani. E ca la bursa, trebuie sa investesti inteligent”, a declarat Luminita Ghildus, presedinte al casei de licitatii Goldart.

Mihail Papagheorghiu, asociat al casei de licitatii Alis, considera ca perioada optima de pastrare a unui obiect de arta pentru marcarea profitului este de opt ani. Acesta crede ca piata din Romania nu se poate compara cu cea europeana, diferentele din tranzactiile totale ale unei sedinte de licitatie fiind relevante - de la o medie de 100.000 de euro la cateva milioane. „Este, de altfel, diferenta reala la nivel economic”, a mai spus Papagheorghiu. O exceptie de la regula aprecierii valorii in cativa ani este practica de a cumpara un tablou, a-l restaura si „igieniza” si a-l vinde imediat cu un profit bun.

Sase ani in urma Ungariei

In prezent, din punctul de vedere al valorii maxime oferite pentru un obiect de arta, Romania se afla unde era Ungaria in urma cu sase ani. Specialistii arata ca piata de arta nu poate merge decat in sus, datorita lipsei de elasticitate a ofertei artei de patrimoniu, care este limitata in mod natural, si datorita cresterii numarului de licitatii - ceea ce face piata mai lichida.

O analiza a casei Artmark arata ca maturizarea pietei de arta de patrimoniu se va produce in trei-patru ani si va insemna cotarea artistilor romani importanti pentru istoria artei, precum si a favoritilor publicului, la sute de mii de euro pentru o lucrare reprezentativa. Intr-un interval de cinci-sase ani se asteapta depasirea pragului de un milion de euro pentru o opera exceptionala de patrimoniu, asa cum s-a intamplat si in celelalte piete estice de arta.

Manuela Plapcianu imparte cumparatorii de arta in patru categorii: a) cumparatorii emotionali - cei care se identifica din punct de vedere axiologic cu obiectul respectiv; b) cei care vad in arta un portofoliu de investitii; c) colectionarii; d) cei care asociaza investitia in arta cu statutul social. In prezent, creste segmenul investitorilor atrasi de evolutia pietei. Luminita Ghildus afirma ca piata este inca in formare - nu sunt multi clienti si nu exista obiceiul de a colectiona.

In privinta provenientei, Papagheorghiu spune ca peste 90% dintre clienti sunt romani, iar restul sunt straini veniti cu afaceri in Romania. „Sunt oameni de afaceri sau politicieni - de multe ori e clar ca sunt intermediari la mijloc”, a afirmat Papagheorghiu.

De altfel, discretia este garantata prin Legea patrimoniului.

Multi clienti liciteaza numai prin telefon si trimit o persoana sa ridice lucrarea.

Oferta este restransa

Luminita Ghildus afirma ca cei mai multi dintre clienti sunt interesati de pictura, iar foarte putini de arta decorativa sau sculptura. „Piata este fluctuanta, fara predictibilitate, nu se pot face pronosticuri. Competitia e foarte mare, toti se bat pe aceiasi clienti si pe aceeasi marfa”, explica Ghildus. Aceasta arata ca piata romaneasca este mai restransa, pentru ca este vorba de o piata bazata pe pictori din secolul trecut si din a doua parte a secolului al XIX-lea, in timp ce, in Occident, este vorba de o traditie de secole.

Fluctuatiile de pret depind de mode, tendinte sau de modul in care fiecare tara isi apreciaza propriile valori. In Romania, cei mai ceruti artisti sunt numele consacrate - Grigorescu, Paladi, Patrascu, Andreescu sau Luchian.

Ariadna Zek spune ca lumea s-a obisnuit sa ceara preturi foarte mari pentru autorii consacrati, chiar daca este o lucrare mai slaba. „Daca este un pret corect, lumea are impresia ca este vorba de un fals”, a afirmat aceasta.

Marilena Bucurenciu, director al casei Monavissa, arata ca piata este din ce in ce mai restransa pentru ca obiectele sunt scoase din circuit de catre colectionari. „Pasionatii isi umplu peretii apoi se opresc din tranzactii, deci cercul se inchide”, declara Bucurenciu. Manuela Plapcianu crede ca piata ar trebui sa creasca prin intrarea in circuit a obiectelor de arta contemporana.

„Din pacate, in Romania nu mai exista colectionari, nu mai exista „Zambaccieni”. Exista investitori, care cer 10 nume. Altadata, colectionarii insemnau oameni care bagau bani in valori subevaluate si o suma considerabila in arta contemporana”, a declarat Ariadna Zek.

Papagheorghiu precizeaza ca, in 2009, piata de arta a scazut in volum cu 40% fata de 2008, iar acest an arata „mult mai bine” comparativ cu 2009.

„Criza a afectat serios piata incepand cu jumatatea anului 2008, se simte si acum, dar lumea s-a obisnuit, nu mai e panicata”, a afirmat Papagheorghiu.

Criza a dus la stabilizarea preturilor pentru „numele mari” si la scaderea „numelor” din esalonul al doilea.

„E un semn bun ca exista colectionari care isi dau seama ca preturile nu au unde sa mai scada”, a adaugat Luminita Ghildus.

Clientii din imobiliare - primii afectati

Inainte de recesiunea economica, majoritatea clientilor erau din domeniul imobiliar si constructii, iar in prezent predomina avocatii, notarii si medicii.

Marilena Bucurenciu spune ca principalul efect al recesiunii este ca au mai disparut din cumparatori, iar vanzatorii au renuntat sa umfle artificial preturile. „Asta s-a intamplat cu ocazia crizei: daca ai un Grigorescu la 80.000 de euro, lumea nu se mai repede sa-l cumpere. Daca ai lucrari frumoase la preturi mai mici, sunt mai multi cumparatori”, a declarat Bucurenciu.

In Romania functioneaza sapte case de licitatii, dintre care sase in Bucuresti, iar saptamanal au loc intre una si patru licitatii de arta. Volumul mediu de tranzactionare este de 150 de lucrari de plastica de autor pe saptamana, iar profiturile caselor sunt mici, potrivit reprezentantilor citati. Pictura reprezinta aproximativ 70% din activitatea fiecarei case de licitatii.

Pe o piata cu un asemenea grad de concurenta, fiecare incearca sa aduca ceva aparte - de exemplu Alis vinde argintarie, iar Monavissa vinde carte de arta. Monavissa a introdus pe piata un pachet pe care il ofera clientului odata cu intermedierea vanzarii: certificat de autentificare, fisa stiintifica, gratuitatea primei restaurari si posibilitatea de a consilia clientul in privinta pozitionarii lucrarii.

„Am intalnit situatii in care un Petrascu de o valoare extraordinar de mare era pus in fata aerului conditionat si practic masa picturala incepuse sa fie «scuipata»”, spune Ariadna Zek.

Casele iau comisioane intre 15% si 20%, atat de la cumparator, cat si de la vanzator, din care platesc TVA si alte taxe. In licitatii, ofertantii pluseaza la fiecare pas de regula cu 10% din pretul de pornire.

Locul 1 in topul celor mai scumpe opere de arta in Romania