V-ati intrebat vreodata de ce toate programele anticriza ale guvernelor Boc, 3-4-5 sau cate or fi fost, sunt un mare esec? De ce nu au contribuit catusi de putin la scoaterea tarii din criza? De ce par o continua ciorna, fara cap sau coada, pline de adnotari si lipsite de substanta? Dar mai ales lipsite de sansa de a fi realizate pentru ca nu au surse de finantare? Cel mai la indemana raspuns ar fi: lipsa crasa de profesionalism. A celor care ne conduc, a armatei de con­si­lieri platiti din bani publici, carora, apropos, nu li s-au redus salariile, bonusurile sau alte beneficii, sau a zecilor de consultanti de tot felul angajati pe bani grei.

Am mai putea spune ca nu le pasa, ca trateaza totul cu un dezinteres greu de exprimat in cuvinte de parca au concesionat tara, fara cheltuieli, doar cu profit, pe cel putin patru ani. Dar nu, nu-i chiar asa. In Romania sunt doua crize: criza lor si criza noastra. Criza noastra se traduce prin aproape 1.000 de so­meri pe zi, peste 500 de firme care dispar zilnic din peisajul de afaceri, blocaj financiar - indus in cele mai multe cazuri chiar de catre guvernanti - sau cresterea alarmanta a celor care nu-si pot plati ratele la banci. Criza lor? Din masinile de serviciu cu geamuri fumurii nu se vede nimic din toate astea.

E frig afara, nu au cum sa mearga cu geamurile coborate, au mult de munca - nu au timp sa se uite la televizor ori sa citeasca presa (care oricum „deformeaza realitatea”), iar de mers „pe teren” nici vorba, ca doar nu-i iar campanie electorala. In aceste conditii, de unde sa stie premierul Emil Boc ca oricat de des ar trece in programele anticriza salvarea locurilor de munca si „preocuparea permanenta” pentru diminuarea somajului, in Romania in decurs de un an si doua luni au aparut peste 400.000 de someri. Ca programul „Rabla” exista de dinainte de criza, ca „Prima casa” ar fi putut salva 500 de firme de la faliment si 9.500 de locuri de munca daca ar fi fost gandit cu totul altfel.

Ca nu este suficient sa treci investitiile doar pe hartie, pentru ca in realitate ministrul Transporturilor sa iasa si sa spuna: luati-va gandul de la drumuri, nu avem bani. Ca rambursarea TVA la timp este un lucru normal, nu o masura anticriza, la fel si simplificarea birocratiei. Mi-este greu sa cred ca unificarea unor declaratii fiscale va scoate la lumina profitului mediul de afaceri. Cel mai recent „program de salvare”, cu siguranta nu ultimul, are si un element de noutate: indemnul: „sa lasam de-o parte demagogia si populismele”. Venind de la seful guvernului, acesta  suna ca si cum ar vorbi cu sine insusi, in oglinda. Vreti o mostra de demagogie? Nimic mai simplu: „In aceasta tara eu sunt de urmatoarea credinta, eu daca o duc bine trebuie sa o duca bine si cel din dreapta si din stanga mea. Altfel nici eu nu ma voi simti bine. Un om bogat nu se va simti bine intr-o tara saraca”, este declaratia facuta de Emil Boc cu cateva zile in urma la un post de televiziune „neostil”. Domnule prim-ministru, din cate se vede cu ochiul liber, dumneavoastra o duceti foarte bine, iar cei mai multi dintre romani abia isi duc traiul de pe o zi pe alta… Si nu pare deloc ca v-ati simti rau. Vreti o mostra de populism? La fel de simplu: toata activitatea guvernelor Boc 1-4. Declaratii, acte normative, decizii…

Stiti care este culmea demagogiei? Sa-l auzi pe Emil Boc dand lectii de populism!