Confruntata cu un somaj exploziv, mai ales la categoriile de varsta de peste 45 de ani, si aflata in imposibilitatea gasirii unei solutii economice viabile pentru relansarea pietei muncii, Romaniei i se cere imposibilul: asigurarea de locuri de munca pentru 75% dintre cetatenii cu varste intre 20 de ani si 64 de ani.

In contextul in care oamenii de afa­ceri autohtoni, institutiile financiare si ana­lis­tii estimeaza ca o relansare reala a eco­no­miei romanesti ar putea avea loc in apro­ximativ doi-trei ani, Romania este che­mata de catre Comisia Europeana sa participe, ca stat membru UE, la defi­ni­ti­va­rea si implementarea strategiei post­cri­za a blocului comunitar. Cladita pe „ru­i­nele“ Strategiei Lisabona - a carei fi­nalizare a fost definitiv compromisa de criza eco­­nomica si financiara care a aruncat Eu­ropa cu 20 de ani in trecut din punctul de vedere al dezvoltarii econo­mice - Strategia UE 2020 a fost deja pre­zentata tarilor membre de catre Comisia Europeana, ur­mand sa intre in vigoare  de indata ce va avea apro­barea Consi­liului Euro­pean. Ca orizont tem­po­ral, startul noii strategii, care trebuie imple­men­tata in toate statele membre ale Uniunii Eu­ro­pe­ne, ar trebui sa fie dat in toamna acestui an. Din acel moment incepe nu­ma­ra­toa­rea inversa catre atin­ge­rea obiectivelor propuse, printre care o importanta deosebita o are acela de creare de locuri de munca pentru 75% din populatia activa cu varste intre 20 de ani si 64 de ani.

Paradox de criza: experienta te poate exclude de pe piata muncii

Faptul ca legislatia comunitara anti­di­­scriminare este una dintre cele mai extensive si bine articulate din lume nu inseamna ca nu au loc abuzuri comise de catre angajatori, cu precadere privati, in ceea ce-i priveste pe angajatii care de­pasesc varsta de 45-50 de ani. Acest lucru se intampla independent de legislatiile muncii in vigoare in statele membre, de autoritatile de control nationale sau de directivele Comisiei Europene, devenind un fenomen de masa in ultimii doi ani, ca urmare a cresterii puterii de negociere a companiilor in raport cu salariati din cauza recesiunii. Si daca organismele guvernamentale din Romania care au misiunea de a preveni asemenea abuzuri nu iau pozitie si nici nu comenteaza in vreun fel ceea ce se intampla, la fel ca si sindicatele, nu acelasi lucru se intampla la nivelul Comisiei Europene. Executivul european este preocupat de evaluarea amplorii concedierilor in randurile angajatilor ajunsi la varsta riscanta pe piata muncii, precum si de stoparea fenomenului, avand in vedere ca odata cu imbatranirea populatiei sistemele de asigurari sociale nu fac fata numarului in crestere de persoane care au nevoie de sprijin sub o forma sau alta si ca obiec­tivul pe termen lung il reprezinta cre­sterea duratei vietii active a celor care pot si vor sa munceasca.

Conform Comisiei Europene, ultimii doi ani au adus mutatii semnificative in perceptia privind discriminarea la locul de munca a persoanelor cu varste de peste 45 de ani. Astfel, majoritatea ceta­te­nilor celor 27 de state membre ale Uni­unii Europene sunt de parere ca astazi mai mult decat in trecut angajarea, pa­strarea locului de munca si negocierile salariale sunt su­biec­te sensibile pentru cei mai multi dintre ei, dar in special pen­tru cei de peste 45 de ani. Daca in 2008, inainte de debutul crizei financiare si economice, 52% dintre euro­penii activi pe piata muncii con­si­derau discri­mina­rea pe baza de varsta ca fiind un feno­men izolat la locurile lor de munca, la finele anului 2009 raportul de forte s-a inversat. Aproximativ 60% dintre ei spun ca acest tip de discriminare este des intalnita. Mai exact, in 22 de state mem­bre din 27, opi­nia larg raspandita, bazata pe experienta pe­r­sonala si pe cea a apro­piatilor, este aceea ca avantajele pe care le ai ca angajat pe masura ce inaintezi in var­sta, expertiza si profesionalism se di­minueaza in loc sa creasca, avand in ve­dere ca tot statistic s-a demonstrat ca cea mai im­portanta contri­butie la for­marea pro­fiturilor com­p­aniilor o au cei cu ex­pe­rien­ta si vechime. Ungurii sunt cei mai afectati de acest feno­men, 79% dintre ei afir­mand ca in tara lor di­scriminarea pe piata muncii in functie de var­sta este la ordinea zilei. Con­vin­ge­rea lor este im­partasita pe scara larga de cehi (74%), francezi (68%), letoni (67%) si olan­dezi (66%). Nu doar per­soa­nele ma­tu­re si var­st­nice se confrunta cu a­cea­sta problema, ci si tinerii, aflati la in­ce­pu­tul vietii profesionale, care cu foarte mare greutate (80% dintre ei) isi gasesc un loc de munca, pre­tex­tul invocat de anga­ja­tori fiind acela al lipsei de ex­perienta.

Personalitatile publice cad si ele prada handicapului de varsta

Desi cea mai mare parte a angajatilor sunt nemultumiti de exis­ten­ta discri­minarii pe baza de varsta, se constata ca atunci cand este vorba despre altcineva, de li­de­rii vietii publice si po­li­tice spre exemplu, se aplica exact gri­la de apreciere pe care o resping in situatiile per­so­nale. Astfel, in Uniu­nea Europeana se in­re­gis­treaza ni­ve­luri relativ reduse de confort in ran­durile opiniei publice atunci cand vine vorba despre demnitari si mem­bri ai guvernelor mai tineri de 30 de ani si mai in varsta de 75 de ani. Cel mai redus grad de toleranta la po­li­ti­cie­nii si guver­nantii din aces­te ca­te­gorii de varsta il au nemtii. Cei mai binevoitori sunt ro­ma­nii, polonezii si danezii, care nu au nimic impotriva liderilor ori foarte tineri ori varstnici.

Atingerea obiectivului este cvasiimposibila

In 2020, Romania va rata tinta crearii de locuri de munca pentru 75% din populatia activa si in­clu­ziunea pe piata muncii a celor discriminati pe cri­terii de varsta. Concluzia ii apartine directorului Institutului de Economie Nationala, prof. dr. Con­stan­tin Ciutacu. Inter­vie­vat de „Financiarul“, dom­nia sa isi fundamen­teaza opinia pe studiile si anali­zele facute in ultimul de­ceniu de catre institutul pe care il conduce. „In anul 2020, populatia activa a tarii va fi de apro­xi­mativ 14-15 milioane de per­soa­ne. Pentru a in­de­plini o­biec­­tivul Strategiei UE2020 si a antrena in munca 75% din cei activi ar trebui ca statul sa creeze conditii pentru mediul de afaceri, in asa fel incat com­­paniile sa creeze lo­curi de munca intr-un ritm de 500 de mii pe an. Da­ca privim in trecut, vom vedea ca din 2000 in 2008, ani de crestere economica, numarul locurilor de mun­ca a ramas acelasi, circa cinci mili­oane, deci este clar ca, in conditii de cri­za, nici atat nu vor fi create noi posturi ci, din contra, vor fi reduse la maxi­mum“. Unica mo­da­li­tate prin care piata muncii ar putea fi readusa pe linia de plutire este, considera Cons­tantin Ciu­tacu, urmarirea cu prio­rit­ate a obiecti­velor strategice na­tionale si abia mai apoi a celor europene.

Tintele UE 2020 pentru urmatorul deceniu

Criza financiara si mai apoi recesiunea profunda care a lovit Uniunea Europeana in 2008 au in­sem­nat un regres de 20 de ani in dezvoltarea eco­no­mii­lor statelor membre, afectand, fara exceptie, toate sectoarele si producand un numar-record de so­meri: 23 de milioane. A insemnat totodata decesul oficial al Strategiei de la Lisabona si al obiectivului ambitios de a transforma UE in cel mai competitiv lider mondial al dezvoltarii economice si teh­no­logice. Acum, Comisia Europeana propune o noua strategie, de data aceasta postcriza, care sub sloganul „Crestere inteligenta, durabila si favorabila incluziunii” ar trebui sa angreneze toate statele membre in vederea  concretizarii, in urmatorul deceniu, a prioritatilor si a obiectivelor de mai jos.

Prioritati:

•  crestere inteligenta: dezvol­tarea unei economii bazate pe cunoastere si inovare;
•  crestere durabila: promovarea unei economii eficiente din punctul de vedere al utilizarii resurselor;
•  crestere favorabila a incluziunii: promovarea unei economii cu o rata ridicata a ocuparii fortei de munca, in scopul asigurarii coeziunii sociale si teritoriale.

Obiective:

•  locuri de munca pentru 75% din po­pu­latia cu varste intre 20 si 64 de ani;
•  investirea a 3% din produsul intern brut comunitar in cercetare-dezvoltare;
•  indeplinirea obiectivelor „20/20/20” in materie de clima si energie, inclusiv o reducere a emisiilor de CO2 majorata la 30%, daca exista conditii favorabile in acest sens;
•  reducerea ratei abandonului scolar timpuriu sub nivelul de 10% si cresterea numarului absolventilor de invatamant superior la 40% dintre membrii generatiei tinere;
•  reducerea cu 20 de milioane de persoane a nu­ma­rului cetatenilor europeni amenintati de saracie.