Comisia Europeana organizeaza astazi o conferinta la nivel inalt privind crearea in Europa a unui cadru de gestionare a crizei in sectorul bancar. In acest cadru vor fi prezentate rezultatele ultimelor sale consultari politice, precum si liniile directoare ale politicii sale. Discutiile survin pe fondul crizei financiare din Grecia, care a evidentiat, printre altele, absenta la nivelul UE a unor instrumente de solutionare a acestui gen de probleme, fara interventii din afara.

Recenta criza globala a obligat unele gu­verne la masuri urgente pentru sta­bi­li­zarea activitatii bancare. In caz contrar, multe banci ar fi dat faliment, dar in­ter­ven­tia rapida a guvernelor nationale a blo­cat acest scenariu, impiedicand ast­fel producerea unui dezastru financiar cu urmari imprevizibile.

Gravitatea neo­bis­nuita a crizei a justificat aceste ac­ti­uni. Totusi, fiecare a actionat in virtutea le­gis­latiei nationale. In prezent nu exista la nivel european un cadru legislativ pentru gestionarea crizelor din sectorul bancar, ceea ce face imposibila so­lu­tio­na­rea pro­ble­melor aparute in relatiile cu bancile transfrontaliere. Pentru umple­rea acestui gol, Comisia Europeana a lan­sat, in oc­tom­brie 2009, un apel la discutii vizand di­fe­ritele aspecte legate de sta­bi­li­tatea fi­nanciara si continuitatea ser­vi­cii­lor bancare in cazul crizelor bancare trans­frontaliere. Scopul final - punerea la punct a unui cadru de gestiune a si­tua­tiilor de criza la ni­vel UE. Concret, se do­reste gasirea ins­trumentelor general va­labile de „inter­ven­tie precoce” in ca­zuri de forta majora de catre autoritatile de su­pra­veghere a sec­to­rului bancar, cu rolul de remediere a neregulilor; masuri de reorganizare a ban­cilor in dificultate, pre­cum si punerea in practica a unor norme legislative privind insol­va­bi­li­ta­tea.

„Este vorba de stabilitate financiara”

Citind printre randuri, asta in­seam­na ca bancile nationale, in special, si gu­ver­nele statelor vizate, in general, vor deveni simpli executanti ai programelor hotarate la Bruxelles. Care vor fi par­ghii­le de lucru? Intervievat de EUObserver, premierul belgian Yves Leterme a afirmat, co­men­tand perspectivele infiin­ta­rii unei Agen­tii Europene a Da­to­rii­lor (EDA) si a unui Fond Monetar al Eu­ropei (FME), ca ac­tua­la reticenta la aces­te planuri se va prabusi in urmatorii ani. „Puteti sa puneti la in­do­iala vointa po­litica... dar ideea unei gu­ver­nante eco­no­mice intarite a fost lansata si trebuie sa progreseze. La un moment dat, EDA va deveni realitate, sub o forma sau alta. Sunt convins de acest lucru”, a spus Le­terme. „Este vorba de stabilitatea fi­nan­ciara a Europei, nu este o dezbatere po­litica despre federalism. Nu sunt un fe­de­ra­list”, a explicat premierul Bel­giei. Prezentata de Leterme la 5 mar­tie, ideea infiintarii EDA a avut in vedere o institutie noua a UE, cu sediul la Banca Eu­ropeana de Investitii, ca un instru­ment cu ajutorul caruia guvernele euro­pe­ne sa poa­ta imprumuta mai usor piata vanzand obligatiuni garantate de toate tarile par­ti­ci­pante. Un calcul apro­xi­ma­tiv arata ca, da­ca pietele ar fi cumparat obligatiuni la o dobanda de referinta de 0,1% din cea ac­tuala, s-ar fi realizat eco­no­mii de 6,6 mld. euro.

Un proces de lunga durata

In ceea ce priveste FME, pentru pu­ne­rea in practica a acestei sugestii venita din partea Germaniei va fi, probabil, nevoie de modificarea tratatului UE.

Dar EDA poate aparea in baza articolului 136 al docu­men­tu­lui privind „buna func­tio­nare a uniunii economice si monetare. Acesta este con­tex­tul general in care se va derula conferinta or­ganizata de Co­misia UE. Con­textul con­cret este criza fi­nan­ciara din Grecia, cu toate elementele scoase la ivea­la. Incepand de la di­sen­siu­nile privind mo­da­litatile de sustinere a Gre­ciei la ne­cesitatea aparitiei unui FME, care sa pre­ia o mare parte din struc­tura de functionare a FMI, dar care sa fie in­de­pen­den­ta de acesta, sau la opor­tunitatea ins­ti­tuirii unor taxe pe ope­ratiuni bancare trans­frontaliere. Iar pentru ca tabloul sa fie complet, trebuie adau­gata interventia de ieri a can­ce­la­rului Germaniei, Angela Merkel, care s-a pro­nuntat in favoarea posibilitatii de ex­clu­dere a unui stat mem­bru UE din zona euro, acolo unde si Ro­ma­nia va intra in cativa ani. Si, normal, nu trebuie uitate ultimele „impunsaturi” in­ter­venite in relatiile dintre Paris si Berlin, acesta din urma fiind acuzat ca apli­ca un model economic care fa­vo­ri­zea­za exporturile germane in detrimentul al­tor state. In replica, responsabilii gu­vernului Merkel au dat de inteles ca nu Ger­mania trebuie sa schimbe ceva, ci restul tre­buie sa se ridice la performantele Ger­ma­niei. Se poate vorbi despre guvernanta comuna - economica si fiscala - in aceste conditii? In orice caz, pana la rezolvarea tuturor acestor divergente, nu. De fapt, in UE toate deciziile se adopta cu dificultate. Ultimul exemplu este Tratatul de la Li­sa­bona, care a avut nevoie de trei ani pentru a intra in vigoare.