Guvernul a pus la cale crearea unui grup de lucru care va avea ca scop intocmirea unei strategii fiscale pe urmatorii trei ani. Suna foarte frumos.

Planificarea bugetara era unul din­tre ele­mentele de predictibilitate cerute de mediul de afaceri. Daca ai sti ca in anul urmator incasarile din taxa pe valoarea adau­gata ar urma sa creasca mult mai repede decat eco­nomia, poti sa iti faci un scenariu despre ce se va intampla daca va fi majorata cota TVA.

Numai ca din experienta romaneasca am putea vedea doar un nou grup de lucru. Astfel, 11 ministri, de la Finante (ca pre­se­dinte), Administratie, Transporturi, Mediu, Educatie, Apa­rare, Dez­voltare, Economie, Agricultura, Munca si Justitie, plus pre­se­dintii Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, Casei Nationale de Pensii, Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca, Comisiei Nationale de Prognoza, Institutului National de Sta­tis­ti­ca si secretarul general al gu­ver­nului vor gandi politica fiscala pen­tru urmatorii trei ani.

Dar sa nu va imaginati ca proiectia politicii fiscale va fi foar­te detaliata. Nicidecum. Daca ne uitam in calendarul aces­tui grup, primele detalii vor fi legate de estimarea in­di­ce­lui preturilor de consum - acest indicator este obiectivul prin­cipal al Bancii Na­tionale, care publica si o proiectie pen­tru urmatorii doi ani.

Tot acest grup de lucru va estima cursul de schimb, dar si da­to­ria publica alaturi de necesarul de finantare din surse interne si ex­terne. Iar pana la 15 aprilie, grupul de lucru ar trebui sa pre­zin­te un scenariu de baza al evolutiilor bugetare pe termen me­diu. Proiectul de lege pri­vind responsabilitatea fiscala arata ca acest scenariu de ba­za va cuprinde indicatori precum totalul ve­ni­turilor, al chel­tu­ielilor (plus cele de personal) si soldul bu­ge­tului.

Dar aceasta previziune nu poate fi considerata o pro­gra­mare bugetara multianuala. Aceasta procedura presupune un model economic care sa cuprinda mult mai multi indi­ca­tori. Spre exemplu, in programarea bugetara multianuala se tine cont nu numai de marimea veniturilor si a cheltuielilor, ci si de struc­tura acestora.

Totusi, un prim pas pare sa fie realizat. Daca Legea res­pon­sa­bilitatii fiscale va fi adoptata in formula in care a trecut de Senat, atunci am putea vedea o transparenta mult mai mare in ceea ce priveste executia bugetara si modul in care guvernul isi atinge obiectivele asumate. Executivul trebuie sa publice tri­mes­trial date privind programarea chel­tu­ielilor, dar si modul in care au fost respectate aceste tinte. Totodata, Legea responsabilitatii fiscale presupune infiintarea unui Consiliu Fiscal care, pe scurt, este un fel de cenzor al gu­ver­nului - mo­ni­torizeaza intreaga activitate si emite re­co­man­dari asupra strategiei fiscale.

Semnul de intrebare este daca vor fi respectate anga­ja­mentele asumate prin viitoarea strategie. Asta pentru ca pro­iec­tul de lege prevede si unele „portite de scapare”. Astfel, in cazul schimbarii guvernului, noul Executiv nu trebuie sa se incadreze in strategia deja existenta, ci poate sa o refuze pentru a propune propriul proiect.