Costul asigurarii contra incetarii platii la creditele pe cinci ani (CDS) pentru Romania a atins in aceste zile o cotatie minima, co­bo­rand in apropierea nivelului de 200 de puncte de baza, apropiat perioadei anterioare momentului Lehman Brothers. Trendul descrescator s-a confirmat odata cu rezultatul emisiunii de eurobonduri rea­li­zate saptamana trecuta, suprasubscrisa de aproape cinci ori. Pe de alta parte, sca­derea pretului riscului a fost influentata si de reluarea acordului cu FMI.

Analistii sunt unanim de acord ca in aceasta perioada asistam la o imbu­na­tatire a perceptiei de risc a investi­torilor, de­terminata de rezultatele bune ale emi­siunii de eurobonduri. Cu toate acestea, ei atrag atentia ca piata instru­mentelor de credit default swaps (CDS) este deo­sebit de volatila, iar cotatiile se pot schimba daca nu sunt sustinute in con­ti­nuare de alte date pozitive privind eco­no­mia Romaniei. Inainte de emi­siunea de eurobonduri, cotatia CDS-urilor se afla la un nivel de 240 de pb, fata de o medie a Europei Centrale si de Est de 237 pb. 

Cotatiile trebuie sustinute in continuare

„Practic, apetitul de risc al investito­rilor a crescut dupa ce s-a constatat in­te­resul mare pentru emisiunea de obli­gatiuni in euro, iar randamentul acesteia s-a dovedit rezonabil. Aceste lucruri au avut un impact mare asupra CDS-urilor care au ajuns la un nivel de aproximativ 200 de puncte de baza, in scadere cu 40 de pb fata de momentul anterior emisiunii”, explica economi­s­tul-sef al Raiffeisen Bank, Ionut Du­mitru.

In opinia acestuia, imbunatatirea perceptiei de risc a fost generata si de un factor intern, reluarea acordului cu FMI si Uniunea Europena. De altfel, un nivel similar al cotatiei CDS-urilor din aceasta perioada  a mai fost atins in data de 30 septembrie, cand investitorii au reactionat favorabil la importul de in­credere realizat de tara noastra dupa incheierea acordului cu Fondul Mone­tar International.

Cu toate acestea, economistul-sef al BCR, Lucian Anghel, atrage atentia asu­pra faptului ca piata CDS-urilor este volatila, iar acest nivel scazut al cotatiilor poate fi de scurta durata daca elemen­te­le favorabile din prezent nu sunt com­pletate de alte rezultate bune din eco­no­mia romaneasca.

„Este foarte intere­sant de urmarit cum vor fi in­fluentate cotatiile CDS de vizita di­rec­torului executiv al FMI, Dominique Strauss-Kahn. Atunci, Romania va avea expu­ne­re mare, iar fluxurile infor­mationale vor influenta sentimentul investitorilor”, spune economistul-sef al BCR.

Pe de alta parte, cei doi analisti sunt de parere ca ratingurile de tara acor­date de agentiile de profil sunt decu­plate de la perceptia pietei. Astfel, desi Grecia are un rating investitional, cotatia CDS-urilor a urcat in aceste zile la 360 pb.  

Europa, cu ochii pe „naked swap” 

Uniunea Europeana ameninta ca va interzice tranzactiile cu instrumentele derivative de tip credit default swaps (CDS), motivand ca aceste produse sunt folosite doar in scop speculativ, si nu in scopul lor initial, de asigurare impo­triva riscului de intrare in incapacitate de plata a emitentului unei obligatiuni, stat sau companie. Practic, reactia ofici­a­lilor europeni a fost determinata de ultimele speculatii masive impotriva monedei unice europene si a sanselor Greciei de a-si plati datoriile.

Ce sunt de fapt CDS-urile? O simpla forma de asigurare. Teoretic, ele permit unei entitati sa-si faca o asigurare in cazul in care are dubii in privinta onorarii obligatiilor financiare de catre un emitent de bonduri.  Este aproape acelasi lucru ca in cazul unei persoane care se teme ca ar putea suferi la un moment dat un accident de masina sau ca i-ar putea lua foc casa. Si atunci cumpara o asigurare pen­tru a-si putea recupera banii pier­duti. Ca si in cazul asigu­ra­rilor clasice, si in cazul CDS-urilor cumparatorul tre­buie sa plateasca in mod regulat prime pana la incheierea contractului.

Daca emitentul (statul sau compa­nia) nu intra in incapacitate de plata, atunci cumparatorul plateste pana la inche­ierea contractului si pierde banii. Dar daca statul sau compania intra in incapa­citate de plata, atunci cel care trebuie sa plateasca este vanzatorul CDS-urilor (in general mari banci), iar cumparatorul politei inceteaza plata primelor si face profit.

Cu toate acestea, principala diferen­ta intre un credit default swap si o asigurare clasica este ca entitatile pot cumpara CDS-uri si pentru obligatiuni pe care nu le detin. Or o persoana nu-si poate face asigurare pentru casa veci­nu­lui. Acest tip de derivativ poarta nu­mele de „naked swap”. Si el este exact instrumentul care a ingrijorat Eu­ropa. Iar in cazul Greciei, tot mai multe astfel de „pariuri” impotriva obligatiu­nilor suverane au facut ca situatia sa para mai rea decat in realitate, ingreunand si mai mult posibilitatile unei emisiuni de eurobonduri.

Piata CDS-urilor a aparut in urma cu 15 ani. Daca in 2003 valoarea contrac­telor era de trei trilioane de dolari, astazi a urcat la 25 de   trilioane de dolari, po­tri­vit Asociatiei internatio­na­le a dea­lerilor de contracte swap si de­ri­vative. Despre aceasta piata sunt foarte putine informatii publice cu privire la vanzatorii si cumparatorii acestor pro­duse, insa un document al Deutsche Bank releva ca anul trecut in topul dealerilor s-au plasat JP Morgan, Goldman Sachs, Morgan Stanley, Deutsche Bank si Barclays Group.