„Financiarul”: In 2009, marele cas­tig al CEC Bank a fost atragerea depozitelor de la populatie, dar si de la persoane juridice, per total avansul depozitelor fiind de 22%. A fost un an de criza, resursele s-au diminuat, dobanzile la depozite au scazut. Mai sunt bani de atras?
Radu Gratian Ghetea: Vor exista miscari de la o banca la alta - pe care trebuie sa le pri­vim cu detasare, pentru ca acestea sunt normale. Oamenii vor o dobanda mai buna, vad produse mai bune in alta parte. Am observat in perioada de criza aparitia a doua fenomene: pe de o parte sunt situatii in care oamenii apeleaza la rezerve. Acest lucru apare ca urmare a deteriorarii fluxului de nu­merar, se pier­de din salarii, din bonu­suri, din venituri in general, apare so­majul, apar niste erodari ale econo­miilor. Pe de alta parte insa, oamenii nu mai consuma cu ace­easi viteza si apar economiile. Se pare ca, una peste alta, in 2009 au existat eco­nomii, au fost mai multi bani stransi de­cat cei consumati.

Am putea concluziona ca acest feno­men se va manifesta si in 2010, poate ca se vor dezgheta un pic intentiile oame­nilor pentru consum, pentru investitii si atunci va aparea o lipsa de lichi­ditate. In prezent, exista lichiditate in sistem, dar exista in continuare apetit pentru econo­misire, cel putin la noi la CEC Bank. Ceea ce lipseste este apetitul pentru credite.

Vreti sa spuneti ca nu bancile sunt cele care nu acorda credite, ci oamenii sunt cei care nu le mai solicita? Sau cererea si oferta sunt la fel de anemice?
Se vorbeste prea mult despre lipsa apetitului bancilor pentru acordarea de credite. Am putea vorbi despre acest lucru daca ne referim la afacerile cor­po­ratiilor, la afacerile clientilor persoa­ne juridice. Intr-adevar, te uiti cu mai multa atentie cum evolueaza pietele, in ce do­meniu activeaza societatea respec­tiva, daca acesta este de viitor, daca mai exista vanzari, daca mai exista piata de desfa­cere.

Privesti in perspectiva, te uiti ce da­to­rii mai are acea companie. Intr-adevar, mi-as permite sa spun ca noi, bancile comerciale, am de­venit mai pretentioase atunci cand ne uitam la o persoana juridica si vrem sa-i dam cre­dit. In ceea ce priveste per­soanele fizice, pot sa spun ca lucrurile nu stau deloc asa, cel putin la banca la care lucrez. Noi nu am inasprit con­ditiile de creditare la persoa­nele fizice. Cu toate acestea, oa­menii nu mai vin la banca sa ia credit. As vrea sa notati ca lipsa aceasta de cere­re nu se datoreaza, cel putin la persoa­nele fizice, unei reticente a bancilor sau unei cresteri a gradului de strictete din partea aces­tora. Nu, normele noastre sunt nemo­dificate din 2008 cand au fost ultimele discutii cu BNR.

Atunci cand noi zi­ceam relaxati-ne, relaxati-ne. Este ade­va­rat ca nici nu le-am mai relaxat, dar nici nu le-am mai inasprit. Aud mereu: bancile sunt reticente, nu mai vor sa primeasca clienti, nu vor sa mai dea credite si au introdus niste restrictii su­plimentare. Nimic mai gresit: bancile au ieftinit creditarea, dobanzile au sca­zut si la lei si la valuta. Tineti minte ca lumea se batea pe credite in franci elve­tieni, cu dobanda de 3% plus marja? Acum vorbim de un EURIBOR de 0,6%-0,7% plus o marja de 4 la „Prima casa” si hai sa fim seriosi ca nu e imbulzeala.

La persoanele juridice, da, respin­gem mai multi clienti si asta deoarece cla­sa lor de performanta financiara a sca­zut, pentru ca au din ce in ce mai multe datorii, pentru ca insolventele pandesc din toate partile si atunci  avem o atitudine mai stricta in a ana­liza o astfel de solicitare. Exista lucruri pe care inainte le treceam mai usor cu vederea. Acum insa nu mai suntem dispusi sa tre­cem cu vederea faptul ca o persoana juridica are un litigiu cu un furnizor.

Afacerile cu statul

Mediul de afaceri a acuzat, in repetate randuri, sistemul bancar ca nu mai finanteaza economia reala pentru ca are un client constant: statul roman. De ce prefera bancile sa imprumute statul?
Exista lichiditate sporita in sistem, rezervele minime obligatorii au fost re­duse, deci s-a creat lichiditate, bancile ca­re au semnat acordul cu FMI nu mai pot transfera din liniile pe care le au de la bancile-mama, ca atare exista un ni­vel de lichiditate foarte ridicat, care nu face altceva decat sa puna urmatoarea pro­blema: daca nu dai credite, unde plasezi banii. CEC Bank este una dintre cele 10 banci care sunt dealeri primari in Roma­nia, ne-am calificat pentru as­ta. Statutul de dealer primar iti per­mite sa te duci sa oferi in nume propriu sa participi la mana intai la licitatiile lan­sate de stat.
Bineinteles ca statul roman are risc zero, dar investirea in titluri de stat nu este atat de profitabila pe cat credeti.

Pen­tru ca daca ar fi fost atat de profi­tabila am ar fi investit si pe vremea cand faceam crestere de credit de 60% intr-un an. In acea perioada, statul ro­man cand avea nevoie de bani se im­prumuta fie din piata interna, fie din afara. Este o piata libera in care te duci si iti duci lichiditatile unde crezi ca e mai bine. In plus, este obligatoriu sa participi la astfel de licitatii, ca dealer primar, este obligatoriu ca toate bancile sa aiba un portofoliu de titluri pentru a-si garanta diverse operatiuni si pen­tru a avea o lichiditate imediata usor de mobilizat.

S-a facut speculatia, pe care o resping in totalitate, ca CEC Bank a crescut pe baza investitiilor in titluri de stat. Nimic mai gresit. CEC Bank a cres­cut ca urmare a atragerii depozitelor de la populatie. Pu­team fi acuzati de asa ceva in conditiile in care soldul cre­ditelor ar fi scazut, depozitele ar fi ra­mas la un nivel rela­tiv constant si toti banii care au venit din rambursari de credite i-am fi dus in titluri. Dar nu, noi am avut 22% crestere de depozite, din acesti bani am reusit sa crestem creditul cu 15% si ne-am dus si la titluri de stat. Dobanzile la titlu­rile de stat sunt in acest moment foarte joase, sigur poti sa le plasezi, dar cum sa faci asta daca primesti la titluri 7% si tu dai 8% la depozite?

Au fost totusi imprumuturile acordate bancilor pe timp de criza un colac de salvare pentru sistemul bancar?
Nu cred ca trebuie pusa problema de colac de salvare pentru sistemul ban­car. Statul se poate imprumuta si in perioa­da de criza si in perioada de dezvoltare. Si a facut-o intotdeauna in ultimii ani. Daca veti cauta date veti vedea ca s-a imprumutat de sume im­portante si in perioada de dezvoltare.

Depinde pentru ce se imprumuta.
Eu nu stiu ca participant pentru ce se imprumuta. Eu stiu ca are nevoie de bani si ii dau banii. Au aparut intr-adevar in ultimul an mai multe soli­citari din partea statului, a fost o opor­tunitate pen­tru banci sa plaseze in Romania, dar ban­cile plaseaza si in strainatate, in ti­tluri si obligatiuni. Atunci cand ai sur­plus de lichiditate poti lua urmatoarea decizie: reduci ac­tivitatea si nu mai iei depozite sau con­tinui si iti distribui li­chiditatea in di­verse plasamente. O ban­ca plaseaza banii unde crede ca este mai bine intr-un un anumit moment: la o alta banca, in titluri de stat, la BNR, poa­te sa in­vestea­sca in bursa, obligatiuni, ti­tlurile altor state. Mie mi se pare normal ca statul sa se imprumute. Iar faptul ca sistemul bancar a facut plasamente in titluri de stat nu a facut decat sa ajute la deblocarea unor sume pentru econo­mia reala. O fi platit si salarii si pensii, dar asta  nu e treaba mea.

Crestere in 2010

Raportandu-ne la anii de crestere accelerata, dar si la 2009, cum vedeti sistemul bancar in 2010?
Din punctul de vedere al activitatii, ar trebui sa gandim pozitiv si sa vedem ca incepe sa se miste ceva. Ac­ti­vitatea de baza, activitatea curenta a ban­cilor comerciale, va fi cu siguranta mult mai alerta decat cea din anul pre­cedent. Daca insa ne uitam la linia care arata pro­fitul net aici sunt putin scep­tic ca evolutiile vor fi foar­te bune. Asta pentru ca vrand-ne­vrand efectele crizei lo­vesc in pro­fitabilitatea bancilor. Sistemul bancar este cel in care criza incepe, dar este si ultimul care iese din criza, in sensul ca efectele acesteia se simt puternic si spre final. Toate fali­mentele dintr-o economie au impact asu­pra sistemului bancar. Tre­buie sa fim constienti ca sunt conditii ca nive­lul provizioanelor sa creasca, nivelul recuperarilor din credite sa nu fie prea mare, asa-numitele executari silite nu vor aduce sume importante in 2010. Si asta prin simplul motiv ca piata nu va fi suficient de dezghetata pentru a face vandabile bunurile care sunt se­ches­trate.

Este restructurarea creditului o solutie pentru cei aflati la ananghie?
Acesta este lucrul care trebuie sa-l faca orice client care are o datorie: per­soana fizica sau persoana juridica. Tre­buie sa vina la banca sa discute pentru a gasi o solutie. La noi oricine vine are toata deschiderea si sunt convins ca si la multe alte banci. Sigur, daca vine si spu­ne: nu-ti mai platesc, atunci lu­cru­rile nu merg in directia buna. E foarte im­por­tant sa coopereze si sa fie de bu­na-cre­dinta. Doar asa banca va gasi ace­le me­tode pentru a-l ajuta sa treaca perioa­da de criza si sa se salveze. Daca e vorba de o firma sa poata avea acel ba­lon de oxigen pentru a-si continua afa­cerea, daca e o persoana fizica pentru a-si pas­tra garantiile, demnitatea. Pen­tru a evita sa fie hartuit de portarei, de executori. Pentru ca nu bancile fac asta, bancile externalizeaza aceste servicii in cea mai mare parte. Asta inseamna costuri foarte mari pe care banca nu le va suporta niciodata si tot clientul este cel care le suporta. Declararea fali­men­tului in ca­zul persoanelor juridice nu este o so­lutie. Cel care face asta crede ca scapa, dar e o falsa impresie. Va fi lasat in pace pentru o perioada cu niste costuri enor­me pe care tot el trebuie sa le suporte. Ad­ministratorul judiciar, acela care este pus sa urmareasca tot, trebuie platit.

Cre­ditorilor trebuie sa le dai banii, doban­zile curg ca nu le opres­te nimeni, per total costurile cresc alar­mant. In opinia mea, cel care isi declara singur insol­ven­ta fara sa treaca pe la banca da dovada de o mare slabi­ciune, de lasitate. Il cople­sesc proble­mele si devine las. Oricui i se poate intampla sa aiba probleme. La banca trebuie sa te duci ca la doctor. Si nu la bani ma refer: ca nu chiar la toti doc­torii te duci cu bani. La banca trebuie sa te duci sa-i spui ce ti s-a intamplat si sa primesti un „tratament”. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa-ti pastrezi in con­tinuare aceeasi atitudine: sa umbli cu Q7, sa ai vile in toate locurile, sa di­vortezi imediat si sa treci toate bu­nurile pe nu­mele altora, sa mai intri si in con­cediu medical. Dintre cei care au venit la noi, mare parte au reusit sa treaca peste perioada grea.
 
Spuneati ca anul acesta se va simti o revigorare, se poate ajunge din nou la cresteri de credite la nivelul anilor 2006-2007?
In niciun caz nu vom mai putea ajun­ge sa avem cresterile din 2006, chiar 2007 cu 50% sau 40%.  Si este normal atata timp cat pe de o parte ce­rerea s-a redus foarte mult la persoa­nele fizice, iar la companii exista aceasta problema in ceea ce priveste perfor­manta financiara, cat si deteriorarea ga­rantiilor. Referindu-ma la CEC Bank ne propunem la creditare o crestere com­parabila cu 2009, pornind evident de la o alta baza (plus 15% in 2009 - n.r.), un nivel foarte ambitios. Daca ma refer la sistemul bancar in ansamblu, sper ca anul aceasta sa avem crestere pozitiva, care sa arate ca se misca ceva.

In conditiile in care creditarea se va misca, ce se va intampla cu do­banzile la credite? Mai pot scadea?
EURIBOR-ul este la un nivel de mi­nim istoric care foarte curand va trebui sa fie ridicat. Am plecat de la 5% si am ajuns la 0,6%-0,7%. La lei, acum doi ani se vorbea de un ROBOR foarte ridicat de zeci de procente.  Anul trecut s-a cochetat foarte mult in jurul a 10%-15%, mai ales de cand BNR a mai pus niste restrictii de limita. Anul acesta se in­dreapta in jos destul de vertiginos, noi am cotat la „Prima casa” 6,47% plus marja 1,9%. La leu eu cred ca exista loc, dar nu foarte mult, de scadere. Daca se va stabiliza in jur 6%-7% este ceea ce ar trebui sa ne multumeasca pe toti.

Dar dobanzile la depozite? Vor scadea foarte mult?
Referitor la depozite, daca ROBOR va fi de 6%-7%, dobanzile trebuie sa fie putin mai jos. Astfel, vor scadea de la 8%, 8 si ceva cat sunt acum, spre 6%. La creditele in lei probabil vor fi undeva la 10% . Este un nivel foarte bun.

In 2009 ati reusit sa urcati pe locul 5 in topul bancilor din punctul de vedere al activelor.
Ati mentionat insa ca puteti pastra aceasta pozitie doar in anumite conditii, respectiv recapitalizarea bancii. De cati bani ati avea nevoie?
Mentinerea in elita bancilor ar pa­rea oarecum simpla in acest moment pentru ca, daca ne uitam numai la anul trecut noi am crescut, am reusit sa cres­tem cu mult peste medie, aceasta a fost negativa, noi am avut date pozitive. Ai putea sa spui „Nicio problema!”. Pe de alta parte insa, nu trebuie sa uitam ca piata este intr-o stare oarecum de in­ghetare, nu foarte apropiata de ritmul normal pe care trebuie sa-l inre­gistreze piata bancara.

Gandindu-ne din perspectiva ca intr-o zi piata se va revi­gora trebuie sa fim pregatiti pentru a pu­tea face fata unei cresteri. In ceea ce pri­veste suma nece­sa­ra pentru reca­pita­lizare aceasta este o re­zul­tanta a ce­ea ce doresti sa faci: daca iti pro­pui sa dai cre­dite de o anumita valoa­re in­seamna ca ai o solvabilitate de un anu­­mit nivel. Vrei o crestere mai puter­nica a credi­tu­lui, normal ca solvabili­tatea incepe sa se degradeze, sa se reduca si atunci ajungi la situatia sa ai nevoie de capital. Noi am facut un scenariu, fie­care banca face scenarii si teste legate de evolutie. 

Cand am facut socoteala - in 2007 - era o situatie de evolutie nor­mala, criza nu venise si am decis ca avem nevoie de 2,4 miliarde lei pentru a face fata ritmului de la acel moment. Personal cred ca se va ajunge la un moment dat, daca nu chiar la rit­murile de atunci, la o crestere in siste­mul ban­car. Asta pentru ca intr-un anumit ori­zont de timp, 12-18 luni, vom asis­ta la revigorarea economiei. Nu pu­tem spu­ne insa ce va insemna aceasta revigo­rare, cat de tare va dudui econo­mia. In ceea ce ne priveste, noi am ama­nat un pic intrarea in zona in care avem ne­voie de acesti bani, prin venirea crizei. M-a bucurat insa pozitia exprimata de minis­trul Finantelor si anume aceea ca va sustine reca­pitalizarea CEC. Pentru a rea­liza ceea ce ne-am propus avem nevoie si de resurse.

Aveti multe planuri pentru 2010, dar am observat ca puneti un mare accent pe cofinantarea proiectelor pentru care sunt bani europeni. Exista potential in aceasta directie?
Unul dintre proiectele noastre foar­te importante este dezvoltarea relatiei cu cei care acceseaza fonduri europene. Intentionam ca in foarte scurt timp sa organizam in toata reteaua noastra la sucursalele judetene unele zone de con­sultanta: adica un loc in care oa­menii sa vina la banca si sa primeasca nu ne­aparat credit, ci mai intai con­sultanta in ideea ca ar putea sa obtina credit. Astfel de puncte vor exista in cele 40 de su­cursale in capitalele de judet.