Companiile care acorda anual di­vi­dende actionarilor au exer­ci­tat intot­dea­una o atractie pen­tru actionari si in­vestitori. Iar in conditiile actuale, in care blo­cajul financiar este un fenomen ce afec­teaza multe companii, raspla­ti­rea actionarilor cu dividende va avea un im­pact mai mare asupra inves­ti­to­rilor pe piata de capital romaneasca.

Castig de cauza au companiile care acorda dividende sub forma de nu­me­rar fata de societatile care propun ac­tiona­ri­lor acordarea de actiuni gra­tuite.

Politica de dividend a societa­tii spune multe sau ar trebui sa spuna multe, considera Paul Brendea, seful departamentului de analiza al casei de brokeraj Prime Tran­sac­tion. „Sub ce forma se acorda divi­den­dul, ce procent din profitul net se aloca pentru divi­den­de, cat de stabil este acest procent de-a lungul timpului si cum se modi­fica el sunt considerate sem­nale din par­tea managementului”, explica Bren­dea. Chiar daca Adunarea Generala a ac­tionarilor aproba valoarea dividen­dului, managementul compa­niei este cel care propune valoarea acestuia.

Societatile de stat, certitudini pentru actionari

Singurele companii unde actionarii pot fi siguri ca primesc dividende sunt fir­mele detinute de stat. Acestea sunt obli­gate prin lege ca jumatate din pro­fitul realizat sa fie acordat sub forma de dividende. In aceasta situatie se afla actio­narii Transgaz, Transelectrica sau Antibiotice. Cazul Antibiotice Iasi a fost mai special, dat fiind faptul ca, in ulti­mii opt ani, compania a decis de mai multe ori acordarea de dividende sub forma de actiuni gratuite.

„Dezavan­ta­jul fata de dividendul cash este aparitia fac­torului de incertitudine, pentru ca pretul la bur­sa este volatil, in vreme ce valoarea di­vi­dendului este fixa”, expli­ca Paul Bren­dea. Spre exem­plu, an­terior anului 2006, avantajul acordarii de titluri gratuite era de natura fiscala, pentru ca dividendele cash se impo­zitau cu 5% pentru persoa­nele fizice, in vreme ce vanzarea actiu­ni­lor era impozitata cu 1%. Iar cum in­re­gistrarea titlurilor acordate era fara cos­turi, profitul era egal cu valoarea de piata, explica analistul Prime Transaction.

SIF-urile sunt conservatoare

Cu exceptia SIF Transilvania, care in anul 2007 a acordat actiuni gratuite, ce­le­lalte patru societati de investitii finan­ciare si-au rasplatit actionarii cu divi­dende in numerar. SIF-urile au doua surse principale de venit: divi­den­dele de la companiile detinute in por­to­foliu si vanzarile de partici­patii. Cele cinci societati de investitii finan­ciare detin in portofoliu un numar ridicat de societati listate, iar dintre acestea multe sunt detineri mari, pachete majoritare.

Din 2002 si pana in prezent, dividendele totale incasate de cele cinci SIF-uri nu au atins niciodata o pondere de 50% din venitul total (cu exceptia SIF Banat-Crisana si SIF Oltenia, la care in 2008 ponderea a fost de peste 60%). „Importanta dividendelor pentru aces­te societati este evidenta si le motiveaza sa le aprobe la companiile pe care le detin in portofoliu”, mai spune Brendea.

Importanta politicii de acordare

Pe de o parte, dividendul este o forma de a imparti bunastarea unei companii cu actionarii sai, deci un semnal pozitiv, iar pe de alta parte acordarea lui poate fi perceputa ca un semnal negativ, in sensul absentei unor oportunitati profitabile pentru rein­ves­tirea profitului. Dincolo de aceasta du­bla interpretare a politicii de divi­dend, majorarile neasteptate de rata a divi­den­dului sunt un semnal catre inves­titori ca previziunile managemen­tu­lui in ceea ce priveste profiturile viitoare sunt optimiste. Si reciproca e valabila, adica o diminuare a ratei dividendului este de cele mai multe ori privita cu prudenta, cei mai multi considera ca managementul stie ca rata curenta de alocare nu e sustenabila in viitorul apropiat. Asta in afara de cazul in care managementul anunta un plan mai serios de investitii, ceea ce ar justifica o scadere temporara a ratei dividen­du­lui. Politica de dividend a unei societati isi pastreaza o anumita doza de incer­titudine cauzata de factorii specifici pentru anumite perioade precum conditiile generale din econo­mie sau din sector, planurile de achizitii sau fuziuni.