Este un fel de alianta intre trei continente: Renault reprezentand Europa, Nissan - zona asiatica si General Motors - Statele Unite. O alaturare de interese si proiecte care, fara indoiala, va schimba total infatisarea actuala a industriei auto a lumii. In orice caz, „Wall Street Journal” este convins de acest lucru. Directorul general al Renault, Carlos Ghosn, spune ca in acest sector orice aliante sunt necesare, dar dificile.

„In prezent, vorbim de o ampla ac­ti­vitate, de investitii si tehnologii co­mu­ne”, declara Gohn la recentul salon auto de la Geneva. Partial, aceasta declaratie dezvaluie esenta confruntarii tacite  dintre alianta franco-nipona Renault - Nissan cu fabricantul german de masini de lux Daimler, pe segmentul productiei automobilelor compacte.

O alianta care, in opinia expertilor, nu poate fi com­pa­rata cu o transformare. Sunt jocuri in care s-au implicat mai multi producatori auto europeni inca din anul 2007, cand a devenit evident ca pe piata nu au mai ramas, practic, parteneri de nadejde. Pe termen lung, colaborarea cu americanii de la General Motors poate aduce mai multe foloase decat o simpla consolidare de pozitii in Europa, unde piata este si asa suprasaturata.

Preluand o anumita cota de participatie la capitalul GM, alian­ta Renault - Nissan obtine accesul la zo­ne­le unde este prezent gigantul auto de din­colo de Pacific. O colaborare si o uni­fi­care de tehnologii cu corporatie Daim­ler nu este o idee rea, dar nu aduce ni­mic mai mult. Ce spun insa cifrele sta­tis­tice? Ca 61% din automobilele Mer­ce­des-Benz au fost vandute, in 2009, in tarile vest-europene, aproape jumatate revenind Germaniei. In Statele Unite, aceste vanzari au reprezentat 20% sau 1,1 mil. masini, in China - 6,7% sau 67.500 de bucati.

Pachet minoritar de actiuni la GM

In ceea ce priveste General Motors, po­trivit datelor J. D. Power&Associates, apro­ximativ 37% din vanzarile com­pa­niei au fost realizate, in 2009, in Asia, America de Sud si Europa de Est. Daca se adauga planurile concernului ame­ri­can de extin­de­re a prezentei sale in India si Brazilia, unde Renault investeste deja masiv pen­tru a-si spori cota de piata la 10%, atrac­ti­vitatea gigantului din Detroit devine mai mult decat evidenta. In plus, spre deo­se­bire de 2006, cand se zvonea ca Gohn ar putea ocupa inalta functie in cadrul con­du­cerii GM, situatia finan­cia­ra a com­pa­niei s-a redresat.

Dar, avand in vedere aju­torul substantial acordat de sta­tul american pentru readucerea gru­pului auto pe linia de plutire, Renault nu poa­te achizitiona decat un pachet mi­no­ritar de actiuni. Posibil 10%. Exista di­ver­gente de opinii privind valoarea ac­tiunilor GM. Fostul rege al industriei auto americane, Stevan Rattner, a evaluat, la un moment dat, implicarea Trezoreriei SUA la GM la 54 mld. $, suma echi­va­lenta unui capital de piata de 90 mld. $. Astfel, alianta ar insemna aproximativ 5 mld. $. Mai trebuie gasite 2,5 mld. $, da­ca, potrivit celor mai negative prognoze, 10% dintre actiunile companiei vor costa 7,5 mld. $.

O tranzactie nu va intarzia sa apara

Mai mult, raportul dintre datoria cu­mu­lata si capitalul insumat al companiei Nissan reprezinta 57%. Este cel mai ri­di­cat indice dintre cei trei mari produca­tori auto din Japonia, dar destul de mic dupa standardele europene. Presu­pu­nand ca se va contracta un credit de 2,5 mld. $, acest raport va spori la 59%, fara a ajunge in­sa la valoarea medie a acestui indice pen­tru companiile auto euro­pe­ne, care este de 62%. Este un rezultat foarte bun, daca se tine cont de faptul ca efectul sinergetic al aliantei Renault, Nissan si GM ar fi foarte ridicat. In 2009, sinergia aliantei dintre Renault si Nissan a fost de 1,5 mld. $.

Obtinand baza de productie a General Motors, integrand platformele si investind mijloace in cercetare si pre­lu­crare, alianta franco-nipona ar putea spo­ri considerabil amploarea econo­mii­lor sale, cu avantaje suplimentare in re­la­tiile cu furnizorii de materii prime si componente auto. Dar pentru toate astea este nevoie de timp. Pentru Carlos Ghosn, in varsta de 54 de ani, timpul nu cons­tituie o problema. De aceea, crede „Wall Street Journal”, o intelegere intre Re­nault, Nissan si General Motors nu va in­tarzia sa apara.

Oricum, Ghosn nu cre­de in fuziuni, luate ca atare. „O societate A cumpara societatea B pentru a crea o so­cietate C cu o singura cultura. Nu cred ca asa ceva se poate aplica in sectorul auto”, afirma patronul Renault-Nissan. In opinia lui, necesitatea de a pastra mar­cile distincte constituie cel mai mare obstacol.