Recesiunea s-a cam terminat in Europa Occidentala, concluzie ce urmeaza a fi anuntata in mod oficial maine, la intal­nirea ministrilor de Finante din statele membre ale Uniunii Euro­pene. Asa ca tarile zonei euro pun punct programelor anti­criza, generos subventionate de la bugetele publice, con­siderand ca cetatenii si companiile se pot descurca fara sprijinul statului. O trecere in revista a indicatorilor macro­economici ai vechilor state membre, mai putin Grecia, ara­ta ca situatia s-a ameliorat vizibil si ca marele dezghet al pietei muncii a inceput de ceva vreme. De altfel, asa cum o arata sondajele, tonusul vest-europenilor este bun, iar expec­tatiile angajatorilor privind dezvoltarea afacerilor pe termen scurt si mediu se inscriu sub semnul optimismului.

Optimista, chiar foarte, este si dispozitia oficialilor romani, care nu au insa certitudinile omologilor din vechile state mem­bre ale Uniunii Europene. Astfel, dupa ce presedintele tarii a dezvaluit japonezilor reteta relansarii economice a Roma­niei - cresterea productivitatii muncii prin disponi­bili­zarea masiva a angajatilor din economia nationala - fara a le mai impartasi insa si cum crede domnia sa ca se va sustine sistemul asigurarilor sociale in conditiile in care nimeni nu mai contribuie (nemaiavand job), dar toti  il dreneaza de bani, iata, ministrul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri vine si el cu un anunt.

  Adriean Videanu spune sutelor de mii de romani ramasi fara locuri de munca, multi dintre ei pe cale sa fie evacuati din casele cumparate pe credit, ca in urma­toarele luni economia se va relansa. Semnele bune dupa care se ia ministrul atunci cand profeteste sfarsitul mara­smului sunt cresterea din ultimele patru luni a  pro­ductiei industriale si a sectorului energetic.

Nimeni insa nu a avut inspiratia sa-l intrebe pe Adriean Videanu, si nici el nu a des­chis subiectul, cum se face ca acest adevarat record, res­pectiv cresterea productiei industriale, a avut loc in exact ace­lasi timp in care disponibilizarile din economia nationala au atins cea mai mare rata. Si daca asa stau lucrurile, adica iesi­rea din criza se face nu prin crearea de locuri de munca si sprijinirea  mediului privat prin programe de investitii finan­tate de stat, ci trimitand romanii in somaj, atunci cui si la ce i-ar mai folosi relansarea economiei? Si inca ceva. Cine si cu ce bani pune tara in miscare, de vreme ce asistam la scade­rea dramatica a capitalului strain investit in economie, iar intreprizatorii autohtoni sunt, majoritatea, in pragul fali­men­tului?

Nu trebuie sa fii vreun guru intr-ale economiei ca sa rea­lizezi ca toata vorbaraia oficiala nu are niciun fundament real, ca oamenii acestia au un singur obiectiv si ca aceasta, din pa­cate pentru noi toti, nu este nici pe departe scoaterea tarii din criza, cu orice pret, chiar si cu cel al pierderii puterii. Este o simpla chestiune de supravietuire politica de la o luna la alta, timp in care afacerile firmelor de casa ale politicienilor du­duie, iar putinii bani de investitii din bugetul public sunt detur­nati in interesul personal si de grup al celor ce conduc Romania. Finalul este previzibil. Cand si ultima transa de la FMI se va fi terminat, toate aceste personaje, fabulos de bogate,  isi vor anunta iesirea din scena invocand criza mon­diala, greaua mostenire, criza din Grecia si incalzirea globala.