Campania „Cum sa supravietuim in 2010. Ghid de prim ajutor economic” continua cu Dan Nitu, proprietarul unuia dintre cei mai mari comercianti de materiale de cons­tructii, Damila Ramnicu-Valcea, care spune ca „Prima casa” a adus beneficii doar pen­tru banci si proprietarii de locuinte vechi. El sustine ca statul ar trebui sa renunte la ideea recuperarii TVA de la persoanele fizice care au construit pe persoana fizica si sa incurajeze mai mult capitalul autohton aflat in fata riscului de a fi inlocuit de multinationale.

„Financiarul“: Cat de mult credeti ca vor contribui programele guvernamentale - „Prima casa” - la relansarea pietei imobiliare si a materialelor de constructii? Ce le lipseste sau din contra le prisoseste unor astfel de programe?
Dan Nitu: Parerea noastra despre efec­tele programului „Prima casa“ este rezer­va­ta. Programul a avut de la inceput mai multe deficiente „organizatorice - logis­ti­ce“, astfel incat multi cumparatori si van­za­tori l-au primit cu neincredere. Daca programul ar fi fost analizat ina­in­te de lansare, acesta ar fi produs efecte in­ca de anul trecut si poate si in acest an, insa momentul a fost pierdut, si astazi, in 2010, avem o tara mai saraca, un somaj mai mare si o presiune a factorilor psiho-sociali mult mai puternica, ceea ce des­cu­ra­jeaza accesarea programului.

Din pacate, pana in prezent, de acest pro­gram au beneficiat intr-o masura foar­te mica atat constructorii care au construit pana la sfarsitul anului 2009 (efect redus asupra imbunatatirii lichiditatilor socie­ta­ti­lor de constructii  care au demarat pro­iec­te imobiliare inainte de criza financiara, acestia fiind in continuare blocati), cat si constructorii care vor sa demareze un pro­iect imobiliar nou pentru ca exista un de­fi­cit de timp intre momentul accesarii programului si termenul de finalizare a pro­iectului nou (deocamdata, durata pro­gra­mului nu este certa, acesta are
astfel efect redus asupra crearii de noi locuri de munca si a stimularii cererii pe orizontala). Pana in prezent, de beneficiile acestui program s-au bucurat proprietarii de lo­cu­inte vechi si industria bancara, din pacate insa efectele raportate la industria cons­truc­tiilor si a materialelor de constructii sunt nesemnificative.

Care credeti ca este segmentul imobiliar cu cel mai mare potential de revenire: rezidential, birouri, comercial, industrial, terenuri sau investitii si de ce?
Cel mai mare potential de revenire il are sectorul comercial (in orase mai mici), urmat de sectorul rezidential destinat cla­sei de mijloc (segment care se bucura de o oa­recare stabilitate financiara in conditiile actuale). Nu vor lipsi investitiile generate de imbunatatirea logisticii societatilor „supravietuitoare” in vederea cresterii in­di­c­atorilor de eficienta ai acestora (inves­ti­tiile care vor genera reduceri de costuri in perioadele urmatoare).

Cum s-a adaptat piata materialelor de constructii la noua realitate din piata imobiliara? Cele doua piete vorbesc aceeasi limba pentru a depasi mai usor criza?
Din cauza scaderii preturilor, piata ma­te­rialelor de constructii  pune in prezent o ma­re presiune pe piata imobiliara. Rea­li­zarea unei investitii in acest an este cu apro­ximativ 40% mai ieftina decat o in­ves­titie similara facuta in anii precedenti. Exista practic un „conflict” intre cele doua piete: piata imobiliara existenta, sufocata de oferte, si piata materialelor de cons­truc­tii care preseaza aparitia unei „noi piete imobiliare”. 

Cum va influenta piata imobiliara si pe cea a materialelor de constructii intentia ANAF de a impune TVA la tranzactiile imobiliare efectuate de persoanele fizice in perioada 2000-2008? (Oficialii ANAF vorbesc de TVA de recuperat de 84 de miliarde de lei de la aproape 300.000 de persoane).
Pe langa faptul ca pe de o parte aceste per­soane fizice au construit la costuri cu 40%-50% mai mari fata de conditiile actuale, iar pe de alta parte aceste persoane fizice au poate credite contractate de la banci pentru realizarea constructiilor, aplicarea unei astfel de masuri va avea efect negativ asu­pra pietei imobiliare si a materialelor de constructii pentru ca aceste persoane fi­zi­ce posibil ca nu au lichiditati sau alte ac­ti­vitati profitabile disponibile pentru a plati retroactiv TVA si vor fi nevoite sa van­da din active pe o piata care si asa este inghetata.
Efectele negative pe verticala si ori­zon­ta­la ale unei asemenea masuri sunt atat de mari, incat este greu sa le comentezi in cateva randuri.

Ce modificari legislative si fiscale considerati ca ar putea impulsiona piata imobiliara?
In primul rand, neaplicarea masurii de mai sus.  In al doilea rand, credem ca tre­bu­ie stimulate investitiile in infra­struc­tu­ra, iar banii imprumutati sa fie orientati spre investitii si nu spre consum. In al trei­lea rand, mentinuta fiscalitatea, sub nicio forma crescuta fiscalitatea, decizie care ar „ingropa“ si societatile supravietuitoare, inca.

In alta ordine de idei, cred ca se poate gan­di un program gen „Rabla”, care sa sti­mu­leze vanzarea de locuinte catre fa­mi­liile care au deja o proprietate (construita in principal pana in anul 1989) si care doresc sa traiasca in conditii mai bune datorita largirii familiilor. Exista o cerere pentru locuinte in cadrul segmentului de varsta 35-45 de ani, iar in acest sens statul nu a elaborat nicio propunere. In plus, acest segment are avantajul ca poate oferi si garantii materiale (apartamentul deja exis­tent care se poate transforma in li­chi­ditati). Programul poate corela cum­pa­ra­rea unei lo­cuinte noi cu vanzarea unei locuinte vechi.

Care ar fi primele trei masuri pe care Executivul ar trebui sa le ia pentru impulsionarea afacerilor si care din masurile luate, pana acum, nu va sunt de folos?
Reducerea datoriilor pe care statul le are de plata catre societatile de constructii, transformarea in lichiditati a acestor da­to­rii prin plata efectiva a datoriilor (daca exista resurse), crearea unor instrumente de plata pe care societatile de constructii sa le poata utiliza fie la plata impozitelor, fie la plata datoriilor catre furnizori (trans­mi­terea prin gir - circulatie) a obligatiilor de plata ale statului.

O alta masura pe care statul ar trebui sa o ia se refera la deducerea de la plata  TVA-ului colectat si/sau a impozitului pe pro­fit pentru livrari/prestari catre societati intrate in insolventa sau declarate in faliment, pana la finalizarea situatiei. De exem­plu, daca o firma are creante de in­ca­sat de la o alta aflata in in­sol­ven­ta/fa­liment trebuie sa colecteze si sa plateasca la stat 19% TVA si 16% impozit pe profit, in con­di­tiile in care societatea creditoare NU va incasa creantele respective pe toata pe­rioa­da insolventei societatii debitoare sau, si mai rau, in conditiile in care societatea de­bi­toare a fost declarata in faliment. 

Statul ar trebui sa elaboreze o strategie in­vestitionala in infrastructura pe termen me­diu si lung si constanta in aplicarea acesteia,  astfel incat societatile din do­me­niu sa-si poata elabora si ele o strategie de dezvoltare pe termen mediu si lung.

O alta masura se refera la sustinerea fir­melor cu capital romanesc - nu exista nicio masura, strategie pentru sustinerea firmelor cu capital autohton. Societatile multinationale vin cu suportul societatii-mama, iar societatile cu capital romanesc, ca si a noastra de altfel, in conditiile ac­tua­le, sunt practic „orfane” de orice suport. Se impune ca statul sa sustina societatile cu capital romanesc prin garantarea angaja­men­telor acestora fata de partenerii stra­ini. In lipsa acestui suport, societatile ro­manesti vor fi nevoite sa-si reduca ac­ti­vi­tatea si sa lase loc intrarii in piata so­cie­tatilor multinationale.

Credeti ca 2010 este ultimul an de cri­za economica, urmand ca, din 2011, sa revina cresterea eco­no­mi­ca?
Ne abtinem. In conditiile actuale, fara masuri si strategii, revenirea in anul 2011 va fi un miracol.

Cum au evoluat cifra de afaceri si profitul net ale companiei dvs. in 2009 fata de 2008 si care sunt estimarile pentru acesti indicatori pentru 2010?
In 2009, societatea noastra si-a majorat cota de piata (cantitativ vorbind) pe fondul scaderii cererii, adica, daca consumul a scazut cu aproximativ 40%-50%, noi am  avut o scadere de numai 10%. Din punct de vedere valoric, cifra de afaceri a cunoscut o scadere importanta din cauza variabilei pret  - in anul 2009 pretul   materialelor de cons­tructii a scazut cu aproape 40% fata de anul 2008.

Cum arata, intr-un cuvant, previziunea dumneavoastra pentru urmatorii trei ani: pesimista, optimista, ingrijorata, panicarda, exuberanta?
Intotdeauna am avut o atitudine optimista, insa previziunile le facem realist, in functie si de politicile economice si fis­ca­le. Suntem ingrijorati de implicarea li­mi­tata a Executivului in sustinerea me­­diului privat. In lipsa unor astfel de ma­suri su­por­tive ne asteptam in continuare la fa­li­men­te, insolvente, pentru care vom plati impozite si taxe. Chiar daca guvernul va dori in cele din urma sa dezvolte in­ves­ti­tiile, acestea se vor realiza numai cu capital strain, capitalul romanesc avand multe sanse sa fi fost ingropat la  data demararii mult asteptatelor proiecte de investitii.