Retragerea din competitie a gigantilor Toyota si BMW, cateva modificari ale regulamentului, migrarea lui Fernando Alon­so la Ferrari, a lui Jenson Button la McLaren si nu in ultimul rand revenirea legendarului Michael Schumacher in circuit sunt principalele repere ale noului sezon de Formula 1 ce va incepe maine, pe circuitul Sakhir, din Bahrein.

Cea mai spectaculoasa mutare s-a produs, fara indoiala, in curtea celor de la Mercedes Grand Prix Petronas,  prin angajarea, pentru trei ani, a celui mai titrat pilot din istoria Formulei 1, ger­manul Michael Schumacher (41 de ani), retras din activitate la sfarsitul lui 2006.

Astfel, in acest an, la startul Formulei 1 vor fi prezenti patru campioni mon­diali, Alonso, Schu­macher, Hamilton si Button, dar si cinci debutanti - Nico Hulkenberg, Lucas Di Grassi, Karun Chandhok, Bruno Senna si Vitaly Petrov. Dintre in­cepatori, ochii sunt atintiti asupra brazilianului Bruno Senna, insa nu neaparat prin perfor­mantele sale, ci mai mult prin legatura sa de rudenie cu unul dintre pilotii em­blematici ai Marelui Circ.

Bruno (27 de ani) este fiul surorii lui Ayrton Senna, Viviane, si a semnat anul tr­e­cut un contract cu noua echipa Cam­pos Meta, rebotezata Hispania Racing. Se fac insa valuri si in jurul lui Vitali Petrov, primul rus din F1, cel care a venit, la pro­priu, cu un pret mare la Re­nault. Tatal sau, Aleksander, le-a oferit france­zilor 15 milioane de euro pe an, adica 7% din bugetul de 215 mil. euro, numai sa-l coopteze pe fiul sau in echipa. Formula 1 inseamna o afacere de mi­liarde. La propriu.

Echipele care trag la titlu dispun de bugete uriase, ajun­gand chiar la aproape un mili­ard de euro pe an, in vre­me ce „team“-urile fara prea mari pretentii abia daca adu­na 50 mil. euro pe an. In aces­te sume intra salariile pilo­tilor, in medie de sase-sap­te milioane de euro in 2009, salariile celor peste 1.000 de oa­­meni din staff, con­struc­tia si intreti­ne­rea bolizilor (patru ma­sini/echi­pa), cer­ce­tarea, mar­ketingul si mul­te altele.

9 mil. € pentru „Schumi“

Kimi Raikkonen a fost cel mai bine platit pilot din Formula 1 in sezonul 2009 , finlandezul fiind recompensat de Ferrari cu 45 de milioane de dolari. Si n-a ocupat nici macar podiumul la final. Revenirea in circuit a lui „Schumi” echi­valeaza cu cateva zeci de milioane bune in minus pentru Mercedes GP, dar cu o mult mai profitabila lovitura de ima­gine. S-a vehiculat ca germanul va incasa un salariu anual de 18-20 de milioane de dolari, jumatate din cat a fost obisnuit sa primeasca in anii sai de glorie. Se pare insa ca se va „multumi” cu noua mili­oane de euro pe sezon, cele 600 de mili­oane de euro pe care le-a adunat in cei 15 ani de cariera facandu-l sa priveasca mai relaxat spre partea financiara a re­intoarcerii sale in Marele Circ. Si pentru ca a venit vorba despre salariile „acto­rilor principali” din F1, acestea au ramas la nivelul celor din 2009, facute cunos­cute de publicatia on-line Arabian Busi­ness. Topul a fost rea­lizat de catre Tom Rubython, autorul cartii „The Life of Se­nna“, in acest clasa­ment neoficial fiind regasite numai veni­turile de baza ale pilotilor, fara contractele aditionale de sponsorizare sau alte beneficii. Sunt si cateva paradoxuri in acest „clasament financiar”. Campionul mondial de anul tre­cut, Jen­son Button, a castigat cinci mi­lioane de dolari de trei ori mai putin decat Fernando Alonso (locul 8 la finalul lui 2009), in vreme ce Lewis Hamilton a incasat 18 mil. dolari, desi rezultatele sale notabile s-au lasat asteptate in 2009. Ramane de vazut si care va fi reactia unor spon­sori, prosperitatea sectorului ban­car facand cu ochiul, in urma cu cativa ani, celui mai costisitor sport. De atunci insa, criza economica mondiala a schimbat ierarhii, multe dintre bancile implicate in fenomen fiind nevoite sa spuna „la reve­de­re”. Astfel, Royal Bank of Scot­land (RBS) - 31 mld. euro pierdere pe 2008 - va renunta la fina­lul aces­tui sezon la parteneriatul cu Williams (25 mil. euro/an). Asta dupa ce ING a facut deja pasul, parasind Renault, echipa pe care o sponsoriza cu 50 mil. euro/an, in vreme ce Credit Suisse le-a spus „pa”, dupa opt ani de colaborare, celor de la BMW Sauber.

Un bolid de Formula 1 - cat 20 de Rollsuri

Managerul echipei „Red Bull Racing“, Tony Bu­rrows, a dezvaluit anul trecut la Mamaia un secret pastrat cu sfintenie de toti marii constructori. El a precizat ca un bolid, aidoma celui condus de Coulthard, poate ajunge pana la 50 de milioane de euro, cu tot cu sumele incluse pentru cercetare!  Constructia propriu-zisa a masinii nu depaseste doua milioane de euro, jumatate din aceasta suma repre­zentand-o valoarea de magazie a compo­nen­telor. Mai scumpe sunt insa cu totul alte „detalii”: costurile de utilizare, carbu­rantul, uzura, nenumaratele teste  private, etc. In total, o „distractie” de minimum 10 milioane de euro.

Bugetul este calculat la centima, ma­na­gerii echipelor fiind constienti ca nebu­nia din Marele Circ se tine pe foarte multi bani. Spre exemplu, numai un pneu (cu janta) costa in jur de 2.000 de euro. Nu e mare lucru, ati fi tentati sa spuneti. Bine, bine, dar cand pe parcursul unui an se utilizeaza circa 500 de anvelope! Un mili­on de euro numai cauciucurile. Pretul unui motor este in jur de 200.000 de euro, iar pe parcursul unui an competitional e nevoie de minimum 10 bucati. Nici cutia de viteze n-are un pret de invidiat: 130.000-150.000 de euro, in vreme ce volanul costa „doar” 75.000 de euro.

Nu sunt decat cate­va cifre, concludente pentru a ne imagina cu ce eforturi se tine o echipa de Formula 1. Si daca ne gandim ca la asamblarea unui bolid, a carui greutate conform nou­lui regulament nu poate depasi 620 kg,  intra peste 6.000 de componente, de la placutele de frana si pana la motor - atunci tabloul e si mai clar. Sa mai spu­nem ca un disc de frana este evaluat la apro­ximativ 2.000 de euro (e nevoie de mi­mimum 50 de buc./an), amortizorul - 1.500 de euro, „mo­nococa” (caroseria, care are o con­sistenta si o rigiditate excelenta datorita folosirii de placi subtiri, special formate si imbinate si nu un cadru alcatuit din piese groase) - 120.000 de euro, pedalele - 2.000 euro/buc., eleronul fata - 12.000 de euro, eleronul spa­te - 20.000 de euro, iar po­deaua - 10.000 de euro. Si inca un detaliu deloc de neglijat: in a­cest sezon este inter­zisa reali­mentarea in timpul cursei, ast­fel ca fiecare constructor a fost obligat sa in­vesteasca fata de anul trecut cateva mili­oane bune numai in re­dimen­sionarea re­zer­vorului - cu im­plicatiile co­laterale, care trebuie sa care 250 de litri de combustibil pe fiecare Grand Prix. Si cum fiecare echipa are cate doi piloti, asta echi­valeaza cu un consum de 20.000 l benzina anual (inclusiv califi­carile, fara a pune la socoteala drive-testele).