Am aflat, cu surprindere, cine, cum si de unde dirijeaza cu adevarat circul national in care s-a transformat actul gu­vernarii in Romania anului de gratie (si de profunda criza) 2010.  A spus-o premierul Boc insusi, in telenovela OTV-ista care usor-usor il consacra in rolul de Don Armando dam­bo­vitean, febletea gospodinelor casnice (de voie sau de nevoie) si a gulerelor albastre disponibilizate in masa.

Ei bine, ca sa nu o mai lungesc, tara asta este condusa de la o binecunoscuta sala de fitness bucuresteana, nu foar­te accesibila ca pret electoratului lovit de recesiune, fre­c­ven­tata asiduu de prim-ministru care, muncind el la stat, are si timp si bani sa faca sport in timpul saptamanii. Ca am lamurit problema locatiei, dar mai ales ca am spulberat mitul ca Pala­tul Victoria ar fi sediul deciziilor guvernamentale, sa trecem la urmatoarea revelatie, aceea ca nu ministrii de resort fac politicile de saracie dictate de constrangerile acordurilor de imprumut semnate cu organismele financiare internationale, ci oligarhii, pardon, oamenii de afaceri, alaturi de care seful Executivului alearga pe banda, trage de fiare si exerseaza abdomene. Astfel, la o ora de maxima audienta pe TV, premierul Romaniei a declarat ca a decis amanarea cu un an a platii anticipate a impozitului pe profit dupa ce un amic, pe numele sau Bogdan, om de afaceri bineinteles, ca doar nu era sa fie pensionar sau profesor muritor de foame, i-a ex­plicat ca noul bir dauneaza  grav businessului privat. Si, cum prietenul la nevoie se cunoaste, Emil a sarit in ajutorul lui Bog­dan si l-a chemat la ordine pe ministrul papusa (pardon, de Finante) Vladescu sa rezolve problema. Adica sa-l scape pe Bogdan de aberatia fiscala.

Lasand la o parte ironia, nici ca se putea o mai neins-pirata declaratie a premierului unei democratii europene, chipurile stat de drept. Am inteles resortul: seful guvernului a vrut sa ara­te natiei flamande ca el asculta vocea poporului, ca are pu­tere de decizie in ograda lui (adica nu Fondul Monetar Inter­national conduce parada) si ca poate, daca vrea, sa revo­ce hotarari nepopulare. Neinspirata miscare, mai ales din partea unei persoane informate intr-ale legilor si guver­­narii, asa cum cu siguranta este domnul Boc. Intr-un sce­nariu neromantat, la sala fitness s-a facut trafic de influ­enta (hai sa-i spunem „lobby”) in favoarea „grupurilor de interese”, iar premierul - care se presupune ca citise in prealabil actul nor­mativ pe care Ministerul Finantelor i l-a trimis spre aprobare si deci cunostea si fundamentarea economica a noului im­pozit - a actionat instantaneu, stimulat nu de consultari pu­blice cu parteneri sociali, ci de convingerea ca amicul Bogdan are dreptate.

Daca aceasta este regula jocului, poate ca ar trebui sa o cunoasca toata lumea, de la vladica la opinca, de la cefe­ristii concediati de ministrul Berceanu la bolnavii cronici ne­voiti sa isi plateasca medicatia de baza, desi au contribuit timp de decenii din salariile lor de mizerie la asigurarile de sana­tate. Tot acest lumet ar trebui anuntat oficial ca pre­mierul acorda audiente la sala de fitness si rezolva el insusi problemele spinoase ale cetatenilor, luandu-i la intrebari pe ministrii incompetenti si/sau rau-voitori si schimband, dupa bunul plac, legile tarii.