Atunci cand cei aflati la con­du­cerea unei tari au toate par­ghiile si mijloacele la dis­po­zitie si nici conjunctura externa, nici cea interna nu sunt defavorabile nu mai raman multe explicatii: este vorba de indiferenta, rea-vointa sau nepricepere. Vreau sa cred ca nu este altceva la mijloc decat ne­pri­ce­pe­re. Pentru aceasta boala exista leac: schim­barea celor incompetenti!

In Romania, domnul prim-ministru Emil Boc ne indeamna sa accesam programul „Prima casa”, „a doua rabla”, „a treia teapa” sau altele asemenea care au fost suplimentate cu ge­ne­ro­zitate de catre guvern, in timp ce ministrul de Finante, domnul Sebastian Vladescu, a plecat in strainatate sa convinga investitorii occidentali sa plaseze un miliard de euro in obligatiuni emi­se de statul roman. De statul roman, nu de Gu­ver­nul Romaniei condus de domnul Boc, pentru ca rambursarea imprumutului si plata do­ban­zi­lor si a comisioanelor sunt garantate de activele si veniturile statului roman si vor fi facute din mun­ca si veniturile romanilor si nu din averile mem­bri­lor guvernului Boc. Analisti si per­so­na­li­tati de marca din strainatate, dar si din tara afi­rma ca, de mai bine de un an incoace, masurile gu­ver­na­mentale de reducere a efectelor crizei au fost doar niste balbaieli penibile, fara efecte in eco­nomia reala. In urma cu un an, atat pre­se­dintele Traian Basescu, cat si prim-ministrul Emil Boc sus­tineau ca este foarte importanta acce­le­rarea accesarii fondurilor structurale si de coe­ziune stabilite intre Romania si UE. Acum, retorica s-a schimbat: important este sa nu se produca fraude in domeniul unor astfel de fon­duri, sa nu cumva sa se acorde in mod ne­jus­ti­ficat si, Doamne fereste, peste cativa ani, ca ur­mare a unor actiuni de audit din partea auto­ri­tatilor re­levante din Europa, Romania sa fie obli­gata sa dea bani inapoi (?!), ne-a spus dom­nul ministru de Finante Vladescu, inainte de a ple­ca in „road-show”, adica in turneul de cersit bani cu im­pru­mut pentru Romania. Tot domnia sa a adaugat ca trebuie neaparat sa gasim si sa dam exemple de persoane care au abuzat de fonduri euro­pe­ne, pentru a ne mentine obrazul curat in fata Europei.

Ce sa gasim, daca noi am reusit sa uti­li­zam mai putin de 10% din fondurile res­pec­ti­ve? Sunt domenii in care nu s-a accesat nimic in mai bine de trei ani, dar pe domnul mi­nis­tru il preocupa eventualele fraude, pentru ca, pro­ba­bil, ii este greu sa inteleaga cum s-ar pu­tea face vreo afacere cinstita in Romania. De­si­gur ca pot sa inteleg preocuparea domnului mi­nistru de a gasi banii necesari pentru a asi­gu­ra cota de cofinantare din partea Guvernului Romaniei, care trebuie atasata fiecarui proiect aprobat, si bugetul tarii noastre pur si simplu nu are banii necesari in acest an pentru a asigura co­fi­nan­ta­rea, dar nu ar fi mai corect sa ni se spuna ca asta este situatia si sa nu ne mai straduim sa fa­cem fel de fel de proiecte care sa astepte sa fie verificate de mai multe ori pentru a nu se gresi? Pot sa inteleg si faptul ca anul tre­cut, din ia­nua­rie pana in septembrie, am avut un guvern de coalitie, iar in restul anului, cam­pa­nii electorale si guvern interimar, insa in curand se fac trei luni de cand nimic nu-i mai impiedica pe membrii Cabinetului Boc sa gandeasca si sa aplice ma­suri menite sa readuca Romania pe linia de plu­tire: au presedintele pe care si l-au dorit, au ma­joritate in Parlament, criza in­ter­na­tio­nala a cam trecut, au si gaze, au si energie, au im­pru­mutat si bani, au moneda stabila, inflatia in sca­dere, rezerva consistenta la BNR, a fost adop­tata legislatia pe care si-au dorit-o, au schim­bat si managementul la Fondul Pro­prie­ta­tea si la alte cateva mari companii de interes… Oare ce le mai trebuie? Postul de presedinte al Senatului? O sa se rezolve. Dar de ce romanii o duc mai rau, veniturile scad si creste numarul somerilor? Atunci cand cei aflati la conducerea unei tari au toate parghiile si mijloacele la dispozitie si nici conjunctura externa, nici cea interna nu sunt defavorabile nu mai raman multe explicatii: este vorba de indiferenta, rea-vointa sau nepricepere. Vreau sa cred ca nu este altceva la mijloc decat nepricepere. Pentru aceasta boala exista leac: schimbarea celor incompetenti! Nu stiu daca exista si vointa po­litica necesara, dar cred ca PD-L, independentii si UDMR, ba chiar si presedintele Traian Basescu ar trebui sa analizeze serios si sa se gandeasca la alternative, deoarece o guvernare incom­pe­tenta ii va sterge de pe scena politica foarte re­pede. Poate ca, inainte de a se plimba prin lume dupa imprumuturi, ministrul de Finante ar trebui sa se gandeasca de ce nu se pot mobiliza resursele financiare existente in Romania pentru a genera venituri in economia reala, singura capabila sa asigure necesitatile Bugetului de stat. Pe parcursul anului 2009 criza financiara in­ternationala a facut bancile din Romania sa fie excesiv de prudente, dar aceasta prudenta ex­cesiva a condus la constituirea unei mase de lichiditate substantiala care nu prea isi gaseste debuseu. In ianuarie, de exemplu, unele banci co­merciale din Romania nu au avut unde sa pla­seze excedentul de lichiditate si au trebuit sa ape­leze la facilitatile de depozit oferite de Banca Nationala a Romaniei, care a pastrat suma de 54.991,7 milioane de lei (peste 13 miliarde de euro), cu o dobanda de 3,5% p.a. In februarie, su­me de aproximativ 22 de miliarde de lei (pes­te cinci miliarde de euro) au fost pastrate de BNR cu doar 3% p.a. Rezervele BNR, pe de alta parte, se situeaza in jurul nivelului de 30 de mi­li­arde de euro, ceea ce este mai mult decat su­fi­cient pentru a asigura bazele unei politici monetare sanatoase. Deci, bani ar fi, si inca destul de multi, si prin Romania. Nu vrem sau nu stim cum sa-i folosim ca sa ne fie bine. De ce nu se poate realiza, in cooperare cu BNR, o politica realista de sprijinire a finantarii eco­no­miei reale? Este mai usor pentru guvern sa afirme ca nu exista bani pentru stimularea mediului de afaceri sau ca acordurile cu FMI si Banca Mondiala (pe care nu trebuie sa ni le arate, ca nu ne pricepem) nu permit in acest an sa fie ajutate companiile private? S-a infiintat, prin hotarare de guvern (condus de acelasi Boc), un fond de contragarantare (?!), in urma cu un an. Ce face acest fond, in afara de a con­su­ma bani publici pentru cheltuielile proprii? Oare este atat de greu de inteles ca cel mai viabil sector al economiei unei tari este sectorul privat si ca fara o crestere a sectorului privat nu putem conta pe incasari mai mari la buget? Oricat ne-am imprumuta si oricate programe gen „Prima casa” am lansa, daca statul roman nu va sprijini dezvoltarea intreprinderilor private vom intra intr-un cerc vicios de imprumuturi, in­fla­tie, somaj care ne va mentine la periferia Europei. Cred ca perioada de gratie acordata guvernului Boc (IV, cred) a expirat, iar in­com­pe­tenta ar trebui penalizata. Guvernul incompetent trebuie sa plece inainte de a fi prea tarziu!