Doreste cu adevarat Europa sa-si reduca dependenta de Fondul Monetar International (FMI), institutie careia Gru­pul celor mai puternice 20 de economii ale lumii (G20) i-a harazit rolul de prim stalp al viitoarei configuratii a finantelor lumii? Sau este un nou subiect de dezba­tere scos la suprafata de Franta si Germa­nia pe fondul crizei financiare din Grecia? Sau o solutie de salvare a Celor 27 de la o alta situatie de instabilitate economica globala? Analistii nu au ales un raspuns unic.

Fiecare judeca lucrurile dupa bunul-plac si sub impulsul impresiilor de mo­ment.  In orice caz, ideea infiintarii unui Fond Monetar al Europei (FME) pare sa prinda teren. Cel putin agita mintile, ofera alt palier de discutii, alta perspectiva in abordarea dificultatilor generate, pe de o parte, de criza globala, iar pe de alta, de cea din Grecia. Un lucru este evident: daca aceasta masura va ajuta statele sa faca fata provocarilor de ordin financiar, pentru a intra in vigoare ele reclama aprobarea tuturor tarilor membre. „Instituirea de san­c­tiuni nu este suficienta”, a declarat can­celarul Germaniei, Angela Merkel, sus­tinand propunerea formulata initial de expertii Deutsche Bank si cei ai Centrului European pentru Studii Politice (CEPS).

„Dorim ca pe viitor sa putem rezolva pro­blemele noastre fara ajutorul Fondului Mo­netar International”, a subliniat Merkel, in momentul in care premierul Greciei, George Papandreou, se pregateste sa plece la Washington, unde, spune presa elena, are de gand sa bata inclusiv la portile FMI.

„Ar fi o adevarata umilire!”

„Acest fond nu ne va fi de niciun folos, daca tunetul deja s-a produs”, a avertizat, pe de alta parte, ministrul german de Finante, Wolfgang Schauble, care a aplau­dat, spre surprinderea multora, ideea crearii FME. „Pe termen lung, principala intrebare care se ridica este cine trebuie sa asigure mijloacele institutiei?”, a apre­ciat Schauble.

Potrivit unui proiect preliminar pus la punct de autorii ideii FME, aceste plati ar trebui efectuate de tarile participante, cele cu un sistem financiar stabil urmand sa fie eliberate de orice contributie, avand in vedere ca, pe timp de criza, principala povara apasa asupra lor. Pe hartie, FME trebuie sa permita rezolvarea mai multor probleme. Pentru ca, pentru a evita fali­mentul unui stat membru, liderii din zona euro nu vor sa auda vorbindu-se de amestecul FMI. „Ar fi o adevarata umili­re”, spune, in acest sens, Jean-Claude Tri­chet, presedintele Bancii Centrale Euro­pene (BCE).

In caz de criza, zona euro trebuie sa decida singura conditiile impu­se unuia dintre membri, fara a imparti aceasta prerogativa cu o institutie interna­tio­nala cu sediul la Washington. In acest context, aparitia FME va permite „scurt­cir­cuitarea” principiului de neamestec impus de tratatele care ordoneaza activita­tea in UE, oferind o parghie de actiune capabila sa impuna masuri stricte, vezi sanctiuni impotriva statelor care nu isi respecta angajamentele.

Departe de Moody’s, S&P, Fitch

Totusi, cancelarul Merkel ramane prudenta, evidentiind numeroase puncte care reclama clarificare urgenta: „De cata independenta va dispune o asemenea institutie fata de Comisia Europeana? Cati bani trebuie varsati?”. Merkel spune ca infiintarea Fondului va necesita modi­fica­rea tratatelor. Un proces complex, asa cum a demonstrat-o experienta ratificarii haotice a Tratatului de la Lisabona. Un aspect interesant de amintit: ideea FME vine la o saptamana dupa ce ministrii de Finante din zona euro (Ecofin) au declarat ca BCE trebuie sa se doteze cu propria agentie de evaluare. La fel ca in cazul FME, si aici se doreste o distantare de cele trei mari agentii care functioneaza pe pietele internationale: Moody’s, Standard&Poor’s si Fitch, ale caror note sunt determinante in procesul de refinan­tare a unor datorii in conditii favorabile. In plus, au existat numeroase momente cand estimarile acestor cabinete, luarile lor de pozitii, avertismentele lansate au avut un impact fantastic asupra evolutiei pietelor de capital. Printre altele, „New York Times” a vazut in aceste noi propu­neri venite dinspre Europa dorinta de a demonstra ca poate sa-si rezolve singura necazurile.