Domnul Crin Antonescu, fostul si actualul presedinte al parti­du­lui, pare sa fi devenit o com­bi­na­tie intre Valeriu Stoica si Tra­ian Basescu. La fel ca dom­nul Basescu, domnul Antonescu cere pu­te­re absoluta - desi pana de curand exact asta critica. La fel ca domnul Stoica, cere ca liberalismului sa-i fie asociate si cres­tin-democratia, si conservato­ris­mul.

A luat sfarsit Congresul PNL. Domnul Crin Antonescu, fostul si actualul presedinte al par­ti­dului, pare sa fi devenit o combinatie intre Va­le­riu Stoica si Traian Basescu. La fel ca dom­nul Basescu, domnul Antonescu cere putere abso­lu­ta - desi pana de curand exact asta critica. La fel ca domnul Stoica, cere ca libe­ra­lis­mului sa-i fie asociate si crestin-democratia, si con­servatorismul.

Nu mai e deloc limpede, in aceste conditii, de ce s-a opus domnul Antonescu domnului Ba­ses­cu cu atata inversunare atata vre­me. Daca domnul Antonescu are dreptate acum si propunerile domniei sale sunt intru totul de­mo­cratice, atunci trebuie sa admita ca si domnul Basescu a actionat respectand perfect si cu scrupulozitate limitele democratiei. Invers, daca domnul Basescu e un tiran, atunci si dom­nul Antonescu incepe sa devina unul.

Pe de alta parte, care mai e diferenta dintre PNL si PD-L in conditiile „reformei” doctrinare pe care o propune acum domnul Antonescu, re­for­ma care seamana pana la identitate cu cea pro­pusa de domnul Stoica? Daca asta e calea ade­varata pe care trebuie s-o urmeze PNL, de ce un fost presedinte al PNL a fost eliminat din par­tid cand sustinea exact aceleasi lucruri?

Legat de reforma doctrinara, aici sunt des­tu­le lucruri de spus. Din punctul de vedere al dom­nului Antonescu, liberalismul trebuie com­bi­nat cu crestin-democratia si cu conser­va­to­rismul pentru ca PNL sa poata ajunge la o cota de 30% din electorat. Tot ce se poate. Dar asta inseamna ca liberalismul nu este - iarasi, din punctul de vedere al actualului presedinte al PNL - o doctrina suficient de atragatoare pentru a reusi  de una singura sa adune cele 30% din voturi.

Aceasta credinta este una uimitoare. Dom­nul Antonescu este primul sef de partid din Ro­ma­nia care nu are incredere in valoarea doc­trinei propriului partid. Ce lider de partid mai cu­noasteti dumneavoastra care sa spuna ceva de genul „doctrina partidului meu e cutare, dar nu prea e cine stie ce, asa ca a trebuit s-o com­bin si cu alte doctrine”? Dar mai ales ce astfel de lider cunoasteti care sa fi ajuns presedintele propriului sau partid tocmai pentru ca a spus asa ceva?!? Asa incat am dreptate sa afirm ca am fost martorii unor lucruri cu totul uimitoare in weekendul care tocmai a trecut.

Pe de alta parte, cu greu ne poate scapa ironia faptului ca acelasi domn Antonescu afirma ca partidul a revenit la vechiul sau slogan interbelic - „prin noi insine”. Cum se potriveste acest slogan cu ideea presedintelui PNL ca li­be­ra­lismul nu este capabil sa atraga, prin el insusi, voturile a 30% din electorat? Iata, asadar, unde s-a ajuns: presedintele Partidului National Li­be­ral sustine ca liberalismul nu poate reusi prin sine insusi - si ca aceasta nereusita este calea prin care partidul va reusi, totusi, prin el insusi. Prin care „el insusi”? Ce mai ramane din PNL da­ca liberalismul insusi este pus in discutie si de­clarat incapabil sa se descurce de unul singur?

Eu inteleg ca socialistii, social-democratii, con­servatorii sau crestin-democratii sa critice li­beralismul, sa spuna ca aceasta doctrina e gresita sau cel putin ca ea are limite. Dar ca un Congres intreg al unui partid care isi spune „liberal” sa decida ca liberalismul e limitat si sa faca asta in aplauze si in strigate de victorie - ei bine, asta nu credeam ca voi vedea vreodata.

Faptul ca atare depaseste cu mult puterea de ima­ginatie a unui om normal.

Daca un partid nu-si poate apara doctrina si va­lorile in fata propriilor sai membri, atunci cum poate pretinde ca le va apara in fata ad­ver­sa­ri­lor? Iarasi, daca un partid nu-si poate apara doc­trina si valorile, atunci cum poate pretinde ca poate sa devina un partid mare?

Avem, asadar, un partid liberal conservator cres­tin-democrat. De ce nu si ecologist? La urma urmei, ecologismul e la moda - poate adu­ce voturi, mai ales de la tinerii din mediul urban, deci poate si el sa ajute PNL sa devina un partid „mare”. Nu inteleg cum de a uitat domnul An­to­nes­cu sa adauge si ecologismul in cocktailul pe care domnia sa l-a propus colegilor sai si pe care acestia l-au baut dintr-o inghititura.

In fine, toate astea nu sunt decat intrebari. Ramane sa vedem daca membrii PNL vor gasi raspunsuri la ele si mai ales daca raspunsurile nu vor consta, ca in cazul celor din PD-L, in ple­ca­ciuni justificate sofistic.

Insa, pana una alta, contempland virajele verbale ale domnului Crin Antonescu, nu putem conchide decat atat: vorbe de cuvinte.