Mai multe tari vor intra probabil in inca­pacitate de plata a datoriilor de stat in urmatorii ani, iar investitorii vor forta auto­ritatile din Statele Unite sa reduca chel­tuielile publice, anticipeaza Kenneth Rogoff, fost economist-sef al FMI si pro­fesor la Universitatea Harvard. „In urma crizelor bancare, vedem de obicei mai multe defaulturi suverane, sa zicem in cativa ani. Anticipez ca asta se va intampla din nou”, a afirmat Rogoff, prezent la un forum pe teme economice in Tokyo. Pie­te­le financiare vor deter­mina la un mo­ment dat cresterea doban­zilor, iar statele euro­pe­ne cu probleme, precum Grecia si Por­tu­galia, vor avea „multe dificultati”. Este foar­te, foarte greu sa determinam mo­men­tul, dar se va intampla. In tarile bo­gate, precum Germania, Statele Unite si poate Japonia, vom vedea crestere eco­no­mica lenta. Vor strange cureaua cand vor fi lovite de problema dobanzilor. Vor face fata”, anticipeaza Rogoff.

Problema greceasca

Datoriile publice si deficitele buge­tare sunt urmarite tot mai atent la nivel mon­dial, dupa ce au crescut puternic in volum in timpul crizei financiare si al recesiunii, pe fondul majorarii cheltu­ielilor si al sca­derii veniturilor bugetare.

Temerile legate de capacitatea Greciei de a se finanta si de a-si respecta obligatiile fata de creditori au lovit sever pietele financiare din ianuarie, cand guvernul de la Atena a anuntat cres­terea defici­tului bugetar la 12,7% in 2009, de peste trei ori mai mult decat indicau esti­marile oficiale. Rogoff a caracterizat politica fiscala a Japoniei drept „scapata de sub control”. Japonia are cea mai mare datorie publica din lume, care depaseste de aproape doua ori marimea economiei. Lumea specia­listilor financiari-ban­cari ar tre­bui sa fie cuprinsa de panica, obser­vand cum func­tioneaza institutiile finan­ciare mondiale sau bugetul secatuit al prin­cipalelor state ale planetei. Ne-am obis­nuit sa privim foarte usor incotro ni se arata cu degetul - Grecia, in cazul de fata - fara sa ne intre­bam profund ce se ascunde de fapt in spatele acestei miscari. Sunt statele puter­nic indus­trializate - ale caror economii se zbat in deficite publice cumulate uriase - de 100, 200 si chiar 300% din PIB-ul anual al acestora - la fel de expu­se ca si statele mijlocii, de felul Greciei, Spaniei sau Portugaliei, din ce in ce mai mult incri­minate in ultima vreme.

Situatia bugetara a Marii Britanii

De cateva luni, toate privirile sunt indreptate asupra Greciei, insa situatia bugetara a Marii Britanii este chiar mai proasta, iar o ameliorare nu se intrevede, dimpotriva, scrie in editia de vineri, 19 februarie a.c., „Financial Times Deut­schla­nd“. In ultima perioada, pietele s-au con­cen­­trat asupra Greciei, Spaniei si Por­tu­­galiei.

Pe fondul scaderii increderii inves­titorilor, dobanzile la impru­mutu­rile contractate de guvernele acestor state au cres­cut considerabil, ceea ce face tot mai dificila refinantarea datoriilor. Analistii atrag atentia ca si a doua cea mai mare economie a Europei, Marea Britanie, risca sa ajunga intr-o situatie similara.  Pentru prima data dupa multi ani, Londra a inregistrat in ianuarie a.c. mai multe cheltuieli decat venituri, in conditiile in care in mod traditional in aceasta luna Fiscul avea cele mai mari incasari. Pe langa o scadere dramatica a veniturilor din impozite (cu 19,8 la suta), si nivelul indatorarii a crescut fulminant pana la 59,9 la suta din PIB, adica cu 10 procente mai mult decat in 2009. Bugetul Marii Britanii arata foarte prost in comparatie cu cele ale altor state ale lumii. „Raportul dintre datorii si Produsul Intern Brut se inrautateste intr-un ritm mult mai accele­rat decat in Grecia, Spania, Portugalia si Italia, iar deficitul de aproape 13 la suta din 2009 a fost printre cele mai mari din lume. A repune in ordine bugetul Marii Britanii reprezinta o provocare mai mare decat in cazul Gre­ciei”, explica Bert Jansen, econo­­­mist la BNP Pari­bas.    

Economistii esti­meaza ca defi­ci­tul bugetar al Marii Britanii va atinge anul acesta nivelul de 13,3 la suta, iar in 2011 va scadea doar pu­tin, pana la 12,5 la suta. De ase­menea, acestia atrag aten­tia ca, fara masuri serioase de eco­nomisire, Marea Britanie ar putea inre­gistra un nivel cumulat al datoriei publice de 200 la suta din PIB.

Dilemele statelor puternic industrializate

Potrivit unei analize comparative efectuate intre cele mai mari opt state pu­ternic industrializate, doar Japonia ar sta mai prost decat Marea Britanie la capi­tolul indatorare, cu o proportie estimata de 300 la suta. Tari precum Germania, Franta, Grecia, Italia sau SUA stau con­siderabil mai bine decat Regatul Unit al Marii Britanii. „Cele mai recente date ara­ta cat de urgent este nevoie de un plan cre­dibil de consolidare, cu reducerea chel­tuielilor si majorarea impozitelor”, spune economistul Ross Walker de la Royal Bank of Scotland. Londra a inteles de mult aceasta ne­cesitate. Planul de consolidare buge­tara al actualului guvern prevede reducerea cu 1,3 la suta pe an a deficitului din 2010 pana in 2013. Ce nu se stie inca este daca noul guvern, care va rezulta in urma alegerilor din primavara acestui an, va mentine acest plan. Potrivit estimarilor Fondului Mone­tar International, Marea Britanie trebuie sa faca in urmatorii ani economii de 13 la suta din PIB. In ca­zul Greciei, este vor­ba doar de noua pro­cente. Pentru o ame­­liorare a situa­tiei bugetare nu este insa nevoie doar de economii, ci si de majorarea ve­ni­­turi­lor statului. Insa si aici pers­pec­ti­vele nu sunt toc­mai in­cu­ra­ja­toare. Marea Britanie - „lan­terna rosie” a statelor G8 - abia a reusit la sfar­situl anului trecut sa iasa din recesiune. Economista Kate Barker de la Bank of England a avertizat insa ca economia britanica s-ar putea contracta din nou in primul trimestru al acestui an. In aceste conditii, britanicilor nu le-ar mai ramane decat o solutie: „o depre­ciere a mo­ne­dei ar fi calea cel mai putin dure­roa­sa pentru a putea schimba ceva in actuala situatie dificila”, considera Bert Jansen. Cel putin in aceasta privinta Marea Britanie are mai mult spatiu de manevra decat „copiii problema” ai zonei euro, conchide „Finan­­­cial Times Deutschland”.

SUA, preocupate de mult de reducerea deficitelor-record

Intr-un an de alegeri legislative - progra­mate in noiembrie 2010 - este impro­babil ca cei mai multi membri ai Congresului sa sprijine solutii de dimi­nuare a datoriei publice a SUA, precum cresterea varstei de pensionare sau extin­derea si cresterea taxelor si a impo­zitelor. Astfel de idei sunt mult prea explozive pentru ca un partid sa-si asume de unul singur raspunderea lor, or, tocmai din acest motiv, presedintele SUA Barack Obama a infiintat pe 16 februarie a.c. Comisia Nationala de Res­pon­­sa­bilitate si Reforma Fiscala (CNRRF). In con­ditiile in care datoria federala este de astep­tat sa depa­seas­ca, in 2011, 14.000 de mi­liarde de do­lari, sau 47.000 de dolari pen­tru fiecare ce­ta­tean ame­ri­can, noua Co­mi­sie de 18 membri are sarcina de a intocmi pana la 1 decembrie 2010 un plan de reducere a deficitelor anuale pana la 3% din PIB pana in 2015.

Reducerea deficitului bugetar la 3% din PIB ar con­duce la un de­ficit anual de aproape 600 de miliarde de dolari, comparativ cu cel de 1.400 de miliarde din 2009 si de 1.600 miliarde prognozat pen­tru anul in curs. In con­ditiile unui deficit de 600 de mi­liarde de do­lari, data fiind ma­­rimea eco­nomiei ame­ricane, in­dato­rarea SUA ar putea ajun­ge intr-o situatie stabila, cred multi economisti americani, care atrag atentia ca acesta trebuie sa devina un tel important al Administratiei de la Casa Alba. Men­tinerea dezechili­bre­lor buge­tare la valorile actuale, a avertizat recent si Barack Obama, „ne-ar putea inlantui economia, ne va intuneca viitorul si va pune pe spatele fiecarui copil din America o povara intolerabila”.

Copresedintii CNRRF sunt senatorul republican Alan Simpson de Wyoming si fostul sef al staffului de la Casa Alba, democratul Erskine Bowles.

„Indiferent de rezultatele muncii noastre”, a spus Sim­pson, „poporul american va sti din activitatea noastra, mult mai bine, inco­tro ne indreptam, avand la dispozitie o apre­ciere onesta a situatiei tarii noastre”.

Reglementarea dereglementarilor

In timp ce europenii cer impunerea unor reguli universal valabile, care sa conditioneze bonusurile bancherilor de performantele pe termen lung, incer­cand astfel sa descurajeze spe­culatiile pe ter­men scurt, ame­ricanii cred ca o astfel de masura ar incal­ca unul dintre principiile de baza ale eco­no­miei - cine adu­ce profit me­rita recom­pensat. In­tro­­ducerea aces­tor reguli la nivel inter­nati­o­nal pare insa o mi­siune impo­sibi­la, in con­di­tiile in care SUA nu par dispuse sa blocheze cas­tigurile prin reglementari stricte.

Premierul britanic Gordon Brown a cerut pe 19 februarie a.c. infiintarea unei structuri la nivel mondial care sa regle­menteze sistemul fi­nan­ciar, ex­pri­man­du-si speranta ca un acord in aceas­ta privinta ar pu­tea fi in­che­iat la viitoarele reu­niuni ale G8 si G20. Vorbind la o conferinta inter­nationala de­di­ca­ta politi­cilor pro- ­gresive, Brown a explicat ca nu este acum mo­men­tul sa fie pusa in pericol fragila redresare economica prin retragerea masurilor de stimulare. Oficialul bri­tanic a sustinut ca este ne­voie de o solutie globala pentru trans­formarea serviciilor financiare.

In privinta retragerii masurilor de stimulare a economiei pentru inceperea reducerii deficitului bugetar ridicat al Marii Britanii, premierul britanic si-a aparat puternic punctul sau de vedere, apreciind ca este necesara amanarea masurilor de austeritate fiscala.

Si presedintele Frantei, Nicolas Sarko­zy, a cerut in ianuarie a.c. regle­mentari mai restrictive pentru banci, inclusiv noi reguli in contabilitate si limitarea platilor bancherilor. „Riscurile sunt prea mari daca noi nu vom schimba reglementarile sistemului nos­tru bancar, precum si regulile in con­tabilitate pentru suprave­gherea ins­ti- ­tu­tiilor financiare”, a afirmat seful statului francez. El a apreciat ca pro­fiturile excesive si pachetele salariale imense nu vor mai fi tolerate cand aces­tea nu au legatura cu crearea boga­tiei si a locurilor de munca.