Cheltuielile publice pentru educatie au fost majorate constant in ultimii ani, pon­derea lor in PIB fiind in acest an aproape dublata fata de acum 11 ani.

Alocari semnificative au fost decise mai ales incepand cu 2006 (4,3%, cu 0,8% mai mult decat anul anterior), pentru ca in ultimii trei ani procentul anual declarat sa ajunga la 6% din PIB.

Astfel s-a ajuns la performanta ca invatamantul sa fie unul dintre serviciile publice cel mai mult finantate, cu peste 17,5% din totalul cheltuielilor publice, in 2007. Comparativ, media UE27 era la mo­men­tul respectiv de 11%, cu un minim in Ger­mania, care a alocat educatiei doar 9,7% din cheltuielile publice, respectiv un ma­xim in Cipru, cu 16,2%.

Un „Raport asupra starii sistemului na­tio­nal de invatamant” intocmit anul tre­cut de Ministerul Educatiei si Cer­ce­ta­rii releva ca statul roman cheltuieste, in medie, pentru fiecare elev 3.540 de lei pe an, respectiv cate 5.000 de lei pe an pentru fiecare stu­dent (in raportul ofi­cial, semnat de Emil Boc, sunt raportate cheltuieli de 3,5 milioane de lei, res­pec­tiv 5 milioane de lei drept costuri anuale pen­tru un elev/student, cifrele fiind evi­dent eronate).

Costurile anuale sunt mai mari cu pana la cinci ori fata de cele din urma cu 10 ani.

Majorarea fondurilor alocate acestui sector nu a avut ca rezultat direct cres­te-r­ea performantelor in invataman­tul ro­ma­nesc ori o mai buna insertie a ab­solventilor pe piata muncii. De exemplu, la cea mai recenta evaluare internationala a elevilor, Romania s-a situat pe locul 47 din 57 de tari participante. Mai mult de­cat atat, elevii romani au obtinut scoruri in­ferioare celor din 2001, in toate do­me­niile la care s-a realizat evaluarea.  

Un sfert dintre absolventi nu isi gasesc un loc de munca

Majorarea semnificativa a fondurilor acordate invatamantului superior a fost demarata in urma cu trei ani, cand acest tip de educatie a beneficiat de 3,9% din totalul cheltuielilor publice din acel an. Ponderea cheltuielilor pentru acest seg­ment de educatie a reprezentat, la ni­ve­lul anilor 2007 si 2008, aproximativ o trei­me din totalul cheltuielilor pentru educatie (fata de doar 22% in 2006). Po­tri­vit datelor MEC, pentru cele 49 de uni­ver­sitati de stat din Romania au fost alo­cate de la Bugetul de stat 3,9 miliarde de lei, in anul 2008. Din aceasta suma, 1,95 milioane de lei au mers catre plata sa­lariilor cadrelor didactice si intre­ti­ne­rea spatiilor de invatamant, in timp ce pentru reparatii si reabilitari ale insti­tu­tiilor de invatamant superior, biblioteci, can­tine si camine, cat si pentru cons­truc­tia de noi edificii, MEC a investit suma de 1,54 milioane de lei.

De remarcat ca, in perioada 2001-2008, in invatamantul universitar s-a in­registrat cea mai mare crestere a cererii de educatie, de 319.500 de persoane. Tot in acelasi interval, nivelul cheltuielilor to­tale efectuate de stat, intr-un an fi­nan­ciar, pentru educatia unui student a cres­cut de peste patru ori, ajungand la 5.000 de lei in 2008. Investitiile in acest tip de invatamant nu isi regasesc cores­pon­den­tul in piata muncii. In acelasi an 2008, unul din patru tineri cu studii su­pe­rioa­re (24,5%) nu reuseste sa isi ga­seas­ca un loc de munca. O rata mai mare a so­ma­jului era inregistrata doar in ran­dul ti­ne­ri­lor fara studii sau cu studii pri­ma­re (27,1%). „Faptul ca aproape unul din pa­tru tineri care a finalizat o forma de in­vatamant superior nu are un loc de mun­ca ridica un serios semn de in­tre­ba­re cu privire la eficacitatea inva­ta­man­tului universitar”, se arata in raportul MEC.

Invatamantul profesional nu ofera o alternativa viabila

In schimb, cel mai putin cautat este invatamantul profesional. Raportul MEC atrage atentia ca in anul scolar 2008/2009 a scazut numarul de in­scrieri la scolile profesionale cu 30.000 de elevi fata de anul anterior, numarul fiind de altfel cel mai mic din ultimii noua ani. In plus, dintre elevii  inscrisi, multi re­nun­ta la aceste cursuri inainte de fi­na­li­za­rea anilor de studii. Rata abandonului scolar pe acest tip de for­mare este in continua crestere, atin­gand 8,5% in anul scolar 2007/2008. Com­parativ, in inva­ta­man­tul liceal, rata abandonului este de 2,9%.

„Aceasta valoare foarte ridicata a ra­tei abandonului creeaza in continuare pro­bleme din perspectiva eficientei in­ter­ne a invatamantului profesional. Cau­ze­le sunt cele de natura familiala - con­ditiile socio-economice precare ale familiei cu impact asupra posibilitatii de sustinere a scolarizarii copiilor, dar si lipsa de atractie pentru meseriile oferite de anumite Scoli de Arte si Meserii sau insuficienta legatura intre aceste me­se­rii si cererea de forta de munca”, se precizeaza in documentul citat. Si tot expertii MEC constata: „Avand in vedere ca o rata ideala a aban­donului scolar trebuie sa se apropie de zero, valoarea de pes­te 8% a ratei spe­cifice evidentiaza se­rioase probleme pri­vind eficienta in­ter­na cores­pun­za­toare acestui segment al sis­temului de educatie”. Pe piata muncii se observa in schimb ca tinerii cu studii pro­fesionale au cea mai mica rata a so­ma­jului (13,6%, la finalul anului 2008). Per total, rata somajului in randul ti­ne­ri­lor cu varsta intre 15 si 24 de ani era la ni­vel national de 18%, similara cu media la nivelul UE. Potrivit datelor EURO­STAT, cele mai mari dificultati de in­ser­tie le au tinerii din Spania (33,6%), in timp ce tarile bal­ti­ce au inregistrat cea mai severa cres­tere a valorii acestui in­di­ca­tor (de la 7%-10% la 23%-28%).

Guvernul nu are date pentru a realiza o strategie eficienta

„Raportul asupra starii invata­man­tului national”, publicat sub semnatura premierului Emil Boc, a fost realizat cu intentia de a identifica problemele si de a propune solutii pentru rezolvarea ca­ren­telor constatate. Concluziile cu­prin­se in document sunt insa relevante pen­tru actuala stare de fapt. „Lipsa da­te­lor si a stu­diilor recente privind in­ser­tia ab­sol­ven­tilor si nevoile pe termen lung ale pie­tei muncii reprezinta unul dintre cei mai importanti factori care afecteaza calitatea planificarii strategice si ca­pa­ci­tatea de adaptare a ofertei sistemului de educatie si formare profesionala initiala la cerintele pietei muncii”, constata MEC. Prin urmare, este dificil de rea­li­zat o strategie efi­cien­ta, in lipsa datelor con­crete.

Capitolul denumit „Prioritati si di­rec­tii de dezvoltare pentru perioada 2009-2012”, inclus in acelasi raport, cu­prin­de o serie de masuri de ordin ge­ne­ral, nu si obiective  concrete. Acest fapt nu l-a impiedicat insa pe seful Exe­cu­ti­vu­lui sa declare ca MEC a elaborat „un set de masuri care va da o coerenta sis­te­mu­lui de educatie, care trebuie sa fie unul indreptat spre competenta si per­for­mant”.