Exact acum 20 de ani, daca nu chiar prin februarie 1990, doi tineri trasi la costum si cravata intrau in Primaria Ca­pitalei si cereau ceva nemaivazut: „Dati-ne un certificat de inregistrare pentru o firma privata. Noi incepem o afacere pe cont propriu”. Prin primaria cu pricina nu auzise neam de firma privata, d-apoi de vreun certificat de inregistrare! Oamenii erau ocupati cu Revolutia, cu FSN-ul, cu transformarea lui in partid politic, mai veneau minerii, era treaba multa, ce mai! Cei doi solicitanti nu au cedat insa, au insistat si a doua zi, si a treia, pana cand au iesit din primarie cu hartia dorita. Era un certificat de autorizare a afacerii lor, certificatul cu numarul 001. In dreptul ini­tia­torilor erau trecute numele Popescu-Tariceanu Calin si Patriciu Dinu.

Erau primii capitalisti inregistrati oficial si in­cepeau - daca nu gresesc - o afacere de design si arhi­tectura. Intr-un fel, acesta a fost inceputul liberalismului post­de­cembrist din Romania si ramane ca un episod emblematic pentru PNL. Desigur, nu lipsita de importanta este in partidul de astazi vita de liberalism istoric pastrata peste anii urgiei comuniste, dar altoiul aplicat dupa 1989 a scos partidul din zona celor istorice si l-a adus in randul celor noi, aplicate la realitatile zilei. Spun ca episodul evocat la inceput este emblematic, intrucat cam asa s-a comportat PNL in ultimii 20 de ani, stand oarecum la periferia politicii, dar cultivand intens spiritul antreprenorial.

PNL nu a fost si nici nu va fi vreodata un partid al maselor largi populare. Am vazut asta si din scaparea lui Tariceanu cand era premier si ii intreba pe sinistratii inundatiilor daca nu vrea sa le faca si-un hotel! Sau cand Patriciu propovaduia taierea cozii cainelui dintr-o lovitura, adica falimentarea rapida a in­tre­prinderilor comuniste si privatizarea lor. Dar, dincolo de aceste accente, PNL a adus in politica exercitiul afacerii, a provocat permanent societatea sa nu mai stea la mana statului. Au aparut pe acest curent, inevitabil, si afaceristii pe post de oameni de afaceri, a fost si marea haiducie cu averea nationala in anii ’90, dar, una peste alta, cand te gandesti astazi la liberali te gandesti la business, la spirit de initiativa. Ceea ce este un castig dupa cei 20 de ani profetiti de Silviu Brucan.

Astazi insa, PNL face politica, nu business. Liberalii se strang la Palatul Parlamentului sa-si aleaga presedintele. Au in spate un bilant tonifiant: cat a fost Tariceanu premier, Ro­mania a avut cea mai mare crestere economica (cu norocul de a iesi de la guvernare cand a inceput criza), iar Crin Antonescu este performerul politic al alegerilor pre­zi­dentiale. Cu asemenea rezultate, ar trebui sa fie un Congres linistit, creativ, fortifiant pentru liberali, departe de senzatia de serparie care a fost la Congresul PSD. Ar trebui sa inteleaga liberalii ca societatea romaneasca are nevoie de modele, iar ei au sansa sa ofere exemple si in zona po­li­ti­cu­lui si in cea a economicului. Ar trebui sa se scuture de afa­ceristii-smenari si de politicienii-panglicari, pentru ca au inca multe astfel de specimene in partid, si sa faca di­fe­ren­ta in politica romaneasca. I-as vedea asa cum era pe vre­muri filmul „Liceenii Rock’n Roll” in peisajul cinema­to­gra­fiei comuniste. Si „Liceenii” mai rezista si astazi.