In timp ce aproape jumatate din po­pulatia Romaniei este paupera, Co­mi­sia Europeana se pregateste sa schimbe modalitatea de raportare a sara­ciei, ancorand-o de indicatorul cres­tere economica. Este o cosme­tizare a realitatii care va masca cresterea galopanta a inegalitatilor sociale in statele membre.

Exact in anul declarat oficial la nive­lul Uniunii Europene ca fiind unul al luptei impotriva saraciei si excluziunii, Executivul de la Bruxelles a propus spre consultare la inceputul acestei sapta­mani proiectul strategiei de dezvoltare a blocului comunitar in urmatorul de­ceniu, document controversat inca ina­inte de lansare. Motivul: sub egida sloganului populist „Stop saraciei. Acum!” si a obiectivului ambitios de reducere cu 25% a fenomenului in urmatorii 10 ani, se ascunde, conform organizatiilor civi­ce, o manevra de natura sa scada pre­siunea cetatenilor din economiile dezvoltate asupra guvernelor nationale pen­tru mentinerea cheltuielilor sociale la acelasi nivel cu cel actual. Metoda este simpla: daca exprimi oficial saracia altfel decat s-a facut in ultimii 10 ani (prin rata saraciei relative, respectiv procentul ce­lor care traiesc cu mai putin de 60% din venitul mediu la nivel european), dand peste cap toate raportarile anterioare, creezi practic contextul schimbarii legis­latiei care face din tarile vechi membre UE state ale bunastarii sociale.  Modi­ficarea reglementarilor privind pensiile publice, diminuarea din mers a drep­turilor sociale si a salariilor se simplifica, iar opozitia sindicatelor si a organi­zatiilor civice - extrem de puternica in Vest - nu mai este sustinuta de rapor­tarile oficiale privind saracia.

Cresterea economica nu lichideaza inegalitatile sociale

Noua modalitate de calcul ce ur­mea­za a fi supusa dezbaterii statelor mem­bre ia in considerare cresterea eco­nomica si impactul acesteia asupra condi­tiilor de trai. Desi detaliile nu sunt pe deplin cunoscute opiniei publice, exista deja voci autorizate care semnaleaza pericolul unei asemenea raportari: cei 80 de milioane de europeni, majoritatea din noile state membre, care alcatuiesc patura celor mai saraci cetateni ai blo­cului comunitar, vor fi „stersi” din sta­tisticile oficiale. Teoria si practica economica arata ca indicatorul crestere economica nu poate fi corelat cu cel al lichidarii inegalitatilor sociale. Cel mai relevant exemplu sunt tarile Americii Latine sau statele africane, care, desi ra­porteaza crestere economica, sunt eta­lonul saraciei mondiale. Cresterea econo­mica nu creeaza automat bunastare pentru cetatenii unei tari, totul depin­­zand de politica de redistribuire a re­surselor de care dispune societatea, iar aceasta politica o fac guvernele. Acolo unde guvernele sunt interfata oligarhiei cu societatea, redistribuirea se face in avantajul sponsorilor politici si in de­trimentul categoriilor defavorizate.

Initiativa schimbarii apartine Fran­tei, stat extrem de impovarat de obligatia prestatiilor sociale catre cetatenii sai, care sustine ca la o crestere economica de 1% din PIB, rata saraciei a scazut, in 2007, de la 13,1% la 12,5%.  Este doar un aspect al realitatii, cel convenabil pentru justificarea modificarii modalitatii de raportare oficiala a saraciei, deoarece, concomitent cu evolutia indicatorului anterior mentionat, s-a constatat ca sa­racia relativa a crescut de la 13,1% la 13,3% in anul respectiv. Totodata a crescut si intensitatea fenomenului, patura cate­goriilor sociale cu risc mare de saracie a devenit mai numeroasa, iar fenomenul supraindatorarii pentru procurarea ce­lor necesare traiului zilnic a capatat am­ploare.

Povara prestatiilor sociale, in con­textul scaderii natalitatii si al imba­tra­nirii accelerate a populatiei, marcheaza in primul rand economiile Europei Oc­cidentale, extrem de rigide in ceea ce priveste reformarea sistemului asigu­rarilor sociale si de sanatate. Astfel, in perioada 1990-2008, cheltuielile sociale la nivelul statelor vechi membre au crescut de la 4% din PIB la 5,5% din PIB, punand acut problema nesustenabili­tatii in viitorul nu prea indepartat al acestor costuri. Totodata, s-au inregistrat majorari ale indemnizatiilor acordate persoanelor cu dizabilitati (de la 1,8% din PIB la 2,2% din PIB), precum si cresteri ale indemnizatiilor sociale pentru lo­cuinte (de la 0,4% la 0,6% din PIB). In acest context, nu este deloc surprinzator ca tocmai unul dintre bastioanele sociale ale Europei este motorul schimbarii, extrem de importante, a felului in care se cuantifica saracia.

76% dintre romani nu-si permit sa plece in concediu

Incidenta saraciei a crescut alarmant in ultimii doi ani, statistica europeana aratand ca unul din cinci copii din sta­tele membre traieste in conditii precare. Ca si in alte situatii, Romania este cap de afis la recorduri negative, 33 de copii dintr-o suta fiind condamnati la saracie - cea mai inalta rata pe plan european. Cat despre ingredientele unui trai de­cent, majoritatea romanilor nu le cu­nosc. Astfel, 76% dintre concetatenii nostri nu isi permit nici macar un concediu pe an departe de casa, o treime nu are bani sa plateasca utilitatile pe timp de iarna si aproape jumatate dintre cei care realizeaza venituri nu au suficiente re­surse financiare pentru a-si cumpara un autoturism. La capitolul alimentatie, 19% dintre romani nu au posibilitatea de a consuma carne mai mult de o data pe saptamana.

La polul opus se afla luxembur­ghe­zii, cu doar patru persoane dintr-o suta traind sub pragul saraciei si doar 1% nepermitandu-si sa achite utilitatile. In Cipru, aproape toata lumea detine auto­turisme proprietate personala, doar 1% dintre persoanele care realizeaza veni­turi fiind in situatia de a dori si a nu pu­tea, din considerente financiare, sa isi cumpere o masina.

Oamenii strazilor, un alt aspect al pauperizarii

Dincolo de procentele oficiale seci, sa­racia este un fenomen complex, nu­marul persoanelor fara o locuinta, al „oamenilor strazilor”, fiind una dintre multiplele sale manifestari. Cei mai multi se inregistreaza in Franta. Oficial au fost inregistrati aproximativ 87 de mii de oameni fara adapost, raportat la o populatie de 64 de milioane de locuitori. In Germania nu exista un sistem de supraveghere a celor care dorm pe strazi, dar sunt statistici care arata ca in ultimii sase ani numarul persoanelor care locuiesc in conditii precare a ajuns la 250 de mii. Guvernul polonez in­cearca, fara prea mare succes, sa rezolve problema celor 50 de mii de oameni ai strazilor prinsi in statisticile oficiale. In Romania sunt raportate 5.000 de per­soane fara adapost, dar organizatiile ne­gu­vernamentale sociale spun ca nu­ma- rul acestora este dublu.