In dialog cu „Financiarul”, presedintele Consiliului Concurentei trece in revista puncte fierbinti pe agenda unei tari aflate in plina recesiune economica: strategia anticriza cvasiinexistenta, vulnerabilitatile programului „Prima casa”, comportamentul antieconomic si, uneori, abuziv al bancilor.

„Financiarul”: Care sunt limitarile Guvernului Romaniei in adoptarea unui program anticriza de genul celui german sau francez, generos in acordarea ajutoarelor de stat?
Bogdan Chiritoiu: Prima si cea mai importanta limitare este de natura financiara. Totusi, Comisia Europeana ne-a aprobat anul trecut masuri de ajutor de stat in valoare de opt miliarde de euro. Raportat la un Produs Intern Brut cum este cel al Romaniei, de 140 de miliarde de euro in 2009, consider ca este o suma importanta, cu atat mai mult cu cat un ajutor de stat de 1% din PIB este considerat acceptabil.  Ei bine, in acest moment nu avem suma res­pec­tiv­a, iar bugetul public nu poate asigura acoperirea plafonului care ne-a fost aprobat la Bruxelles. Apoi, trebuie precizat faptul ca jumatate din plafonul acordat este destinat proiectelor de coge­ne­rare din sectorul energiei, care este o schema multianuala, ceea ce inseamna ca banii nu trebuie alocati strict in 2010.  In orice caz, avem mai multe ajutoare trimise la Bruxelles si aprobate de CE decat suntem capabili sa platim.

Conjunctura macroeconomica defavorabila - deficitul bugetar nesustenabil, nu a avut, alaturi de lipsa resurselor materiale, nicio greutate ca si limitare a sustinerii economiei prin ajutoare de stat?
Lipsa resurselor inseamna de fapt lipsa spatiului bugetar. Nu ca nu am bani in banca, dar am cheltuieli curente atat de mari fata de incasari, deci imi rezulta un deficit bugetar atat de mare, incat marja mea de manevra sau, altfel spus, spatiul de imprumut este foarte mica.  Deci probabil ca daca am avea, ca tara,  cheltuieli curente mai mici la capitolul salarii, pensii, sanatate am putea sa ne imprumutam si sa dam ajutoarele astea de stat.

Consiliul Concurentei aproba schemele de ajutor de stat propuse de guvern. Puteti estima, in functie de schemele existente, care sunt prioritatile guvernului in ceea ce priveste sustinerea anumitor sectoare ale economiei?
Inainte de a raspunde la intrebare doresc sa fac o precizare: sunt prioritati anterioare crizei, pentru ca ajutoarele de stat erau deja antamate in momentul izbuncnirii acesteia. Revenind, cele mai mari sume sunt destinate investitiilor in infrastructura energetica si cogenerarea de energie. Nu sunt prioritati dictate de criza. Apoi avem investitiile de la Ford Craiova, schema pe procesarea de pro­du­se agricole si sprijinul pentru intre­prin­deri mici si mijlocii. Strict birocratic, criza inseamna cadru temporar de acor­dare a ajutoarelor de stat. Uniunea Euro­peana si-a creat un instrument special pe ajutoarele de stat in perioada de rece­siu­ne. Or, pe zona aceasta avem data o schema la Eximbank si schema de ajutoare de minimis.

Puteti detalia aceste doua masuri anticriza, singurele de altfel?
In cazul Eximbank este vorba despre garantii acordate firmelor in dificultate din cauza crizei economice, pentru con­tractarea de imprumuturi. Plafonul total este de 80 de milioane de lei. In ceea ce priveste schema de ajutoare de minimis, aceasta se refera la sprijin pentru intre­prin­derile mici si mijlocii care se con­frunta cu dificultati de finantare ca ur­mare a crizei. Aceasta schema nu este inca prinsa in Bugetul de stat, ci urmea­za sa devina operationala deindata ce vor exista resurse.  Este vorba despre 220 de milioane de euro pentru aproximativ 1.000 de beneficiari.

Cine stabileste aceste plafoane pentru ajutoarele de stat, care, iata, nu pot fi acordate din lipsa de resurse financiare de la bugetul public?
Furnizorii de ajutoare de stat, care, de regula, sunt Ministerul de Finante si Ministerul Economiei si care trimit propunerile la Comisia Europeana.

Exista discutii referitorare la faptul ca programul „Prima casa” in varianta revizuita intra sub incidenta legii ajutoarelor de stat. Cum comentati?
Depinde la cine ne referim, daca este destinat persoanelor fizice sau dezvolta­to­rilor. In situatia acestora din urma, inca se poarta discutii in guvern daca sa fie inclusi in program.

„Prima casa” pentru persoanele fizice nu este ajutor de stat, nu imi afec­tea­za mediul concurential, este un ajutor social. Ministerele ne-au cerut parerea, pentru a fi sigure ca nu gresesc, daca ga­ran­tarea creditelor ipotecare de catre stat pentru persoane fizice nu este ajutor de stat, iar Consiliul Concurentei a afirmat ca nu exista nicio problema. Exista insa un factor de risc in programul „Prima casa”: plafoanele diferite ale garantiilor acor­date de catre stat la cumpararea unei case vechi fata de cumpararea unei case noi.  Plafonul garantat in cea de a doua situatie, mai mare, ar putea fi consi­derat favorizant pentru achizitio­narea imo­bilelor noi.

Atata vreme cat programul „Prima casa” este orientat strict catre persoane fizice, guvernul nu are nicio problema in materia ajutoarelor de stat. Dar daca programul stimuleaza sectorul cons­truc­tiilor, atunci apar semne de intrebare legate de existenta ajutoarelor de stat.  Acestea nu sunt automat excluse, dar avem nevoie de aprobarea Comisiei Euro­pene. Procedura dureaza si apare un risc de intarziere.

O veriga importanta in functio­na­rea programului „Prima casa” sunt bancile creditoare, care, po­trivit unui raport al Consiliului Con­curentei, adopta, uneori, prac­tici neortodoxe in relatiile cu clien­tii, cum ar fi comisionul pen­tru rambursarea anticipata a creditelor.  In contextul in care numarul celor care nu isi mai pot achita ratele la credite creste, nu este absurd un asemenea comision ce penalizeaza practic bun-platnicii?
Comisionul pentru rambursarea anticipata a creditelor este un mijloc de a tine clientii captivi si de a afecta con­cu­ren­ta intre banci. Este adevarat, pe de alta parte, dobanzile mari, compa­ra­tiv cu alte state, din sistemul bancar autoh­ton l-au ajutat sa treaca mai usor prin cri­za. Eu admit ca exista un aspect pozitiv, acesta, al concurentei restranse. Dar nu este corect si nici eficient ca bancile sa prospere pe seama restului economiei, aflate in recesiune. Plus ca ne aflam in fata unui cerc vicios: bancile fug de risc crescand costurile creditarii, dar in acest fel isi omoara clientii si, in consecinta, mediul economic devine si mai incert, si mai periculos. Este genul de profetie autoimplinita.

Nu pot insa sa nu mentionez, pe de alta parte, ca se pare ca sistemele ban­care mai putin concurentiale, cum este cel autohton, s-au comportat mai bine pe timp de criza. Un alt exemplu, Franta, ca­re are un sistem bancar mai concen­trat, nu a inregistrat convulsii majore, in timp ce Marea Britanie, cu un sistem ban­car foarte concurential, a avut probleme.

Pana la urma, care este interesul unei tari? Sa aiba un sistem bancar inchistat intr-o atitudine total necooperanta fata de economia reala, fiind, ca urmare a neasu­ma­rii niciunui risc, o frana pentru relan­sarea postcriza, sau, dimpo­tri­va, sa isi asume riscuri si sa crediteze investitorii si persoanele fizice?
Fara a ignora nicio clipa importanta increderii populatiei in sistemul bancar, incredere consolidata de absenta fali­men­telor, consider ca interesul vital este acela ca economia sa se puna in miscare, iar pentru ca acest lucru sa se intample, bancile trebuie sa isi schimbe atitudinea. 

Nu ati raspuns totusi la intrebarea referitoare la contradictia dintre perceperea comisioanelor pentru rambursarea anticipata a credite­lor de la clientii care vor sa isi li­chi­deze datoriile si problemele intam­pinate de banci la recuperarea creditelor.

Interesul bancilor nu este acela de recuperare a creditelor inainte de expira­rea perioadei de rambursare negociate cu clientul, pentru ca pierd castigurile din dobanzi. Marea problema a sistemu­lui bancar nu este lipsa lichiditatilor. Bancile au lichiditati, dar nu au ce face cu ele. 

De ce nu dezgheata creditarea? Le-ar aduce castiguri si mai mari cresterea portofoliului de clienti?
Castiga destul si fara riscuri din cresterea dobanzilor. Doar ca, repet, risca sa isi sufoce clientii. Am participat la o intalnire cu bancherii si mi-a fost foarte clar, in urma celor discutate acolo, ca bancile doresc ca guvernul sa se imprumute de la ele. Este un client mare si sigur.

Consiliul Concurentei a atentionat bancile asupra comportamentului neconcurential pe care il au in ca­drul pietei. S-a schimbat ceva intre timp? Aveti vreun feedback pozitiv de la bancheri, sau totul nu este alt­ce­va decat un exercitiu de imagine?
Am primit feedback de la bancheri si evident ca nu exista un mare entuziasm din partea acestora.  Ei ne-au spus ca nu doar comisionul anticipat de rambur-sa­re a creditului impiedica clientii sa plece de la o banca la alta, in cautarea unor con­ditii mai bune de creditare, ci si cos­tul ipotecilor.

Clientul trebuie sa renunte la o ipoteca si sa instituie o alta. Ban­che­rii ne-au cerut sa gasim o cale ca ipotecile sa se mute simplu, cu costuri foarte mici, de la o banca la alta. Sugestia lor este co­recta, asa ne intalnim si cu notarii pentru discutarea aspectelor ce tin ce do­me­niul lor.  Sper sa gasim intelegere din partea lor, sa fie rezonabili.

Cand credeti ca veti avea rezultate concrete?
Exista o directiva europeana  care spune ca pentru creditele de consum fara garantii imobiliare eliminam sau plafonam comisionul de rambursare anticipata. Daca dobanzile sunt variabile il elimina, daca dobanzile sunt fixe sau suntem la inceputul contractului de creditare, il plafonam la 1%. 

Noi am pro­pus, si Asociatia Nationala pentru Pro­tec­tia Consumatorilor a fost de acord, sa ex­tindem prevederile directivei si la creditele cu garantii imobiliare.  Am argumentat prin faptul ca multe state membre UE au deja aceste reglementari si prin aceea ca in Romania predomina creditele cu dobanda variabila. Cand dobanda este fixa, banca isi asuma un risc, dar cand am dobanzi variabile, nu isi asuma niciun risc al evolutiei eco­nomice, il arunca pe umerii clientului.

Directiva se aplica la creditele care sunt in curs, cu un preaviz pentru bancheri de 60 de zile si va fi transpusa in legislatia romaneasca in luna iunie a.c.

Pana la urma, cum apreciati atitudinea bancilor?
Sunt cooperante. Ne-au consultat si atunci cand s-au intalnit cu repre­zen­tantii Fondului Monetar International cand, admit, se puteau ridica semne de intrebare asupra legalitatii din punctul de vedere al concurentei. Exista totusi o prevedere in lege care spune ca se pot face astfel de intalniri, cu conditia ca efectul economic pentru populatie si economie sa fie benefic.

Ce anume ar fi fost in neregula cu aceasta intalnire?
Intr-o lume ideala, agentii economici concurenti nu trebuie sa discute intre ei ce operatiuni fac pe piata. Nu trebuie sa se coordoneze in vreun fel. In aceste momente nu traim intr-o lume ideala si trebuie sa admitem ca este in beneficiul tarii o asemenea intalnire.

Carte de vizita

•  2009-prezent: presedinte al Consiliului Concurentei
•  2005-2009: consilier de stat Administratia Prezidentiala, seful delegatiei Romaniei in Comitetul de Politici Economice al Uniunii Europene
•  1999-2008: asistent universitar la Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea Bucuresti