In momentul de fata, potentialii clienti se intorc timid catre banci cu gandul la bunurile pe care le doresc si la care incetasera sa spere din cauza crizei. Totusi, pana la urma cheia iesirii din recesiune nu sta in con­su­mul intern, ci in productie, iar credi­ta­rea ar trebui sa se indrepte in acest sens. Pro­babil ca mai avem de asteptat, iar bancile prefera solutia mai facila care ofera ga­ran­tii solide: creditul ipotecar.

Pentru anul 2010, bancile comerciale din Romania se confrunta cu o mare dilema: sin­gu­ra solutie pentru a diminua impactul negativ al creditelor neperformante asupra rezultatelor lor financiare este reluarea creditarii sistemului privat, in conditiile in care nevoile de finantare ale statului se reduc considerabil. Totusi, pe care componenta? Pentru ca normal ar fi (si de altfel cel mai bine pentru economie) sa fie reluat in primul rand creditul acordat companiilor, in special pentru sectorul IMM.

Dar acest sector este puternic afectat de criza, asadar bancile sunt reticente in a finanta o zona unde incer­titudinile sunt majore, volatilitatea cifrei de afaceri si a profitului depind mult de deciziile de politica fiscala - iar acestea numai coerente  nu au fost in ultimii 20 de ani, pentru ca in perioada actualei crize sa fie chiar criminale -, iar pietele, atat cea interna, cat si piata UE, asigura cererea numai la cote de avarie. In ultima instanta, bancile pot credita si clientii mari pe care ii au in portofoliu si evident ca utilizeaza acest ins­trument in mod extensiv. Totusi, marile companii au avut o pozitie privilegiata in timpul crizei fata de bancile comerciale: au ramas in postura de singur client privat pentru a asigura un oarecare mers al pietei creditului. In aceste conditii, bancile nu au putut sa isi extinda marjele de profit prea mult pe seama acestor companii, ba, mai mult, au stat si cu frica in san tot timpul ca vreunul din creditele importante acordate clientilor im­por­tanti sa nu devina neperformant si sa des­ta­bilizeze bilantul bancii, motiv pentru care multe credite acordate clientilor importanti au fost rescadentate sau reesalonate pe tacute, iar limitele au fost cel putin pastrate, daca nu majorate dupa nevoile de moment ale clientilor mari. Asadar, sansele de a creste pe termen scurt expunerea pe sectorul de companii mari din portofoliul propriu sunt reduse, deoarece li­mi­tele sunt foarte aproape de maximul posibil pentru situatia economica actuala si tinand cont de conditiile de prudentialitate ale momentului. In plus, pe acest sector de clientela marjele de profit sunt reduse, ca o reflectare a puterii de negociere ridicate a companiilor mari.

Atunci, ramane evidenta solutia creditarii persoanelor fizice. Deoarece valoarea creditelor neperformante se raporteaza „la gramada”, bancile au luxul de a creste soldul creditelor asa cum doresc - adica pe oricare segment de clien­te­la si pe orice tip de produs le este la indemana - si totusi sa isi imbunatateasca procentul de credite neperformante din total. In realitate, pe segmentul de persoane fizice, neperformantele au crescut ingrijorator de mult, mai ales la creditele negarantate cu ipoteca (credite de nevoi personale, carduri de credit, credite de consum). In schimb, desi s-a majorat conside­ra­bil si la creditele ipotecare si imobiliare, raportul neperformantelor din total credit este unul inca extrem de mic pe acest segment. Daca tinem cont si de publicitatea pe care statul impreuna cu bancile comerciale au facut-o in ultima perioada creditelor ipotecare prin programul „Prima casa”, avem imaginea „de succes” a unui produs care va fi probabil vedeta anului 2010. Daca si preturile imobilelor vor continua sa scada (in opinia mea, preturile imobilelor si ale terenurilor sunt inca supraevaluate in medie cu 15%-20% fata de proprietatile similare din Uniunea Europeana, iar daca si acestea vor continua sa scada nu exista niciun motiv ca imobilele din Romania sa isi inceteze declinul), rezulta clar ca cererea pe acest segment de credite se poate debloca foarte repede. Exista, desigur, si pericolul ca ofertantii sa creasca preturile imediat ce vor sesiza dezghetarea creditarii ipotecare, dar eu cred ca sunt in acest moment suficient de multi vanzatori care si-ar dori sa isi lichideze pozitiile perdante pe care le au in imobilele cumparate in scop speculativ la preturi exorbitante in anii 2006-2008. Ar fi un succes colateral nesperat pentru guvernul roman, la programul „Prima casa”.

Programul in sine nu a reusit sa impul­sioneze in mod decisiv sectorul constructiilor si nici nu a ajutat la vanzarea imobilelor construite de prietenii politici si contribuabilii la campaniile electorale din ultimii trei ani. In schimb, pu­blicitatea in jurul subiectului creditarii ipotecare, dar mai ales sansa oferita bancilor de a atrage cumva clientii in sediile proprii sau pe site-urile financiare specializate s-ar putea sa fi contat decisiv in relatia client-banca, deteriorata grav anul trecut. In momentul de fata, potentialii clienti se intorc timid catre banci cu gandul la bunurile pe care le doresc si la care incetasera sa spere din cauza crizei.

Conditiile lor financiare sunt la fel de precare, totusi spectrul somajului se inde­par­teaza cu cat intra mai multi bani de la FMI in conturile guvernamentale, iar optimismul poate reveni neasteptat de repede pentru consu­ma­torii romani. Totusi, pana la urma cheia iesirii din recesiune nu sta in consumul intern, ci in pro­duc­tie, iar creditarea ar trebui sa se indrepte in acest sens. Probabil ca mai avem de asteptat, iar bancile prefera solutia mai facila care ofera garantii solide: creditul ipotecar.