Scriam cu putin timp in urma despre cat de nociv este sa te nasti pe planeta asta. Este imposibil sa scapi cu viata indiferent care ar fi actiunea la care te „pretezi”. Orice ai manca te poate omori, orice ai respira te arunca in coma, orice telefon mobil ai folosi iti poate face creierul ferfenita. Si­tua­tia este grea, parem prinsi intr-un labirint al industrializarii din care nu putem iesi decat cu picioarele inainte.

Iarna asta mi-a aratat insa ceva. Si anume ca Romania nu se supune regulilor obisnuite, nimic nu ne poate dobori. Nici macar incalzirea globala. La cat a nins, la ce frig a fost, la valoarea intretinerii din ianuarie, noi mergem inainte. Nici macar „El Nino” nu ne place, e clar. Poate ca-i este frica sa se manifeste pe meleaguri mioritice sau poate nu vrea sa dea „procent” autoritatilor locale.

Ori poate ca nu doreste „pensie nesimtita” de la buget. Dar m-am lamurit si cu incalzirea asta globala, chiar stau si ma intreb cum ar arata o „racire mondiala” daca avem parte numai de zapada si de ger. Apropo de neaua care ne-a ascuns soselele - interesanta teoria cu „zapada acida” care ne-a „tocat” asfaltul romanesc. Oare la cata lume a prins chestia asta?

S-o fi intrebat cineva, de-a lungul ultimilor ani, daca stratul de asfalt este mai subtire cu 50% ce se poate intampla? Si multe alte lucruri sunt neclare vizavi de incalzirea accentuata a planetei. Bine, unii mi-ar putea reprosa ca nu poti raci planeta cu o singura iarna. Ei nu! Stiti cum se traduce o actiune de implementare a normelor de poluare „euro x”? In sute de milioane de euro. Nu puteti cuprinde cu ochii mintii zerourile unei afaceri legate de agricultura ecologica.

O gaina nestresata face la propriu oua de aur la cat de panicat e consumatorul sa nu se intoxice cu adrenalina aviara. Dar sa vedeti maxipuii „bio”. Un medic veterinar de acum 40 de ani ar putea jura ca zburatoarele din ziua de azi au pieptul lucrat la sala de forta. Insa este ecologic si asta face toti banii. Si asa mai departe, totul este o afacere, morala sau grija fata de „aproapele nostru” nu mai are nicio legatura cu secolul in care traim.

Si pentru ca tot a fost recent, cui ii trebuie o zi dedicata indragostitilor? Adica o data pe an iubim, iar in restul de 364 de zile uram.

Aici chiar cred ca s-a manifestat incalzirea glo­ba­la si ne-a aprins ratiunea. Ce poate fi mai frumos pentru un abil afacerist decat sa vanda zeci de mii de inimioare mov unor semeni de-ai nostri indragostiti brusc la comanda Sfan­tu­lui Valentin? Bine ca nu l-ati vazut la televizor pe Cupidon, sigur ati fi dat navala la manastire. In mai toate reportajele, personajul in cauza privea etnobotanic la un DJ infierbantat, avea tricou cu muschi si incerca sa nimereasca operatorii televiziunilor cu sageti amoroase. 

Ma rog, da, ma rog sa nu ajungem la vorba filmului „Idiocracy” si a lui tema stupefianta: rasa umana ajunge in prag de disparitie pentru ca unii s-au gandit sa ude culturile agricole cu suc. Asadar, ce mai pot sa spun? Meseria noastra este riscul, iar incalzirea globala se manifesta local, in functie de IQ-ul fiecarui guvern. Pentru ca, nu-i asa, pestele de la cap se impute atunci cand se manifesta efectul de sera. Sau de turma?